Întîmplător sau nu, taman înaintea reluării campionatului au apărut zvonurile legate de plecarea lui Florian Walter de la Universitatea . Unii spun că de vină ar fi autoritățile, care nu îi dau contracte, alții că omul s-a săturat să tot bage bani sau că s-ar trage mai spre casă, la Ploiești.
Pornind de la acest scenariu, sînt foarte mulți care fac din posibila plecare a lui Florian Walter o dramă, o tragedie, un dezastru.
Bineînțeles că Florian Walter a avut merite incontestabile în resuscitarea unei echipe aflate în grea suferință atunci cînd bucureșteanul a preluat-o. Omul a plătit cu vîrf și îndesat pasiunea sau interesul pentru fotbal, asta e clar ca lumina zilei. Walter a făcut din Universitatea un club ofertant, au apărut la Cluj vedete precum Niculescu sau Cristea (pe Boștină nu l-aș include pe această listă, pentru că nu e chiar de calibrul celor doi). Să joci sau să fii în lotul Universității a devenit o afacere și pentru fotbaliști, cărora nu le lipsește nimic, din cîte am înțeles.
Dar de aici pînă a plînge că ar putea pleca Walter mi se pare foarte lung drumul.
Universitatea Cluj nu stă într-un om, chiar dacă acesta este cel din vîrful piramidei la un moment dat. Universitatea nu trebuie să uite că, înainte de a deveni un business, ea era o echipă de stare. De stare sufletească. Universitatea a avut parte de tot „farmecul vieții”: bejenie, liga a treia, jocuri pe coclauri, antrenori care au dat cu șapca de pămînt dar și dintre cei îmbrăcați la patru ace, jucători carismatici dar și dintre cei care au trădat, conducători care și-au vîndut casa pentru U dar și dintre cei care au vîndut clubul ca să își cumpere casă, suporteri care au cîntat pe stradă sau au aprins lumînări de s-a auzit pînă în America de Sud.
Și-atunci, vă întreb: că pleacă Walter sau că stă, care-i diferența? Ce poate păți aceast club, altceva decît a mai pățit?
Universitatea Cluj a privit mereu înainte, sperînd la mai bine. Așa s-a obișnuit.
Dacă Florian Walter va alege să plece, un singur lucru e cert: Universitatea nu va pleca niciodată din Cluj, pentru că aici e casa ei.
2 comentarii
Poate pati exact ce a mai patit.
Si ar fi mare pacat!
Din pacate sunt mult prea putini cei care gandesc ca tine, Ovidiu! Majoritatea vor cupe europene, titluri si cupe. Au cam uitat rolul simbolului sau al spiritului studentesc in timp ce altii nici macar nu au apucat sa-l cunoasca. Universitatea, in forma ei pura, va ramane in sufletul multora pentru ceea ce trebuie sa fie: ideea. Ca echipa se identifica din ce in ce mai putin cu simbolul, e clar. Sunt alte vremuri, mamaliga-i pe bani seriosi, nu mai e loc de boemie. Dar, in opinia mea, cel mai trist fapt e ca cei ce defineau Universitatea in ultimii ani, cei ce au tinut-o in viata, suporterii, multi dintre ei, au decazut fanatastic de mult ajungand aproape la fel de comuni ca fanii altor echipe de pe la noi. Oricum, discutia e lunga, poate o dezbatem intr-o zi la o cafea. 🙂 Numai bine, felicitari pentru opinii, te citesc cu mare placere.