Am citit azi editorialul lui Geambașu din Gazeta și mi-a plăcut. Mă alătur celor care îl stimează pe Emerich Jenei, îi urez la mulți ani și adaug o poveste scurtă. Acum vreo 7-8 ani, fusesem invitat de către colegii de la TVR Cluj să contribui la o serie de emisiuni foarte interesante, pentru televiziunea națională chiar. Îmi amintesc două dintre ele, cele cu Jenei și cu Ghiță Mureșan.
Și în asta, cu Emerich Jenei, rolul meu a fost acela de a-i lua un interviu din acela în mers, cum făcea Hurezeanu în celebrele sale dialoguri de pe stradă. Și m-am plimbat pe pietonala din Oradea, normal. Iar acolo s-a întîmplat ceva cu totul și cu totul impresionant. Cu greu ne-am putut urma planul, pentru că tot al doilea trecător ne întrerupea, fie salutîndu-l pe nea Imi, fie oprindu-l de-a dreptul ca să îl întrebe una-alta. În Oradea acest om este o vedetă incontestabilă. Este brandul orașului probabil.
Asta îmi amintesc întotdeauna cînd vine vorba despre Emerich Jenei. Că de restul, cu Cupa Campionilor, își amintește o țară întreagă și pentru asta merită respectul nostru.
1 comment
sa traiasca nea IMI. Cand a jucat in B ultima oara U cu Bihorul, i-am dat la final un fular alb-negrusi i-am zis. Domnule Ienei, pentru tot ce ati facut pentru fotbalul romanesc va ofer acest fular, ca stiu ca tineti si cu U!
S-a uitat la mine si a zis! Haide U!