Nu multă lume știe de ce a boxat Lucian Bute. Adică nu cred că știe multă lume ce-i aia titlul mondial IBF, cum e cu meciul revanșă, ce relevanță are el, subtilități de genul acesta. Multă lume știe de Bute, știe că e vorba despre pumni și bani și pînă la urmă nu trebuie să fii nu știu ce specialist ca să îți dai seama că ăla de jos a pierdut și ăla din picioare a cîștigat. În spatele acestor evidențe e cu singuranță o industrie. O industrie în care Lucian Bute este un muncitor. Un muncitor fruntaș, desigur, dar tot un muncitor.
Alții sînt șefii pe-acolo și de aceea nu m-am simțit niciodată atras de acest sport.
Nu știu, ca atare, nici eu ce înseamnă dacă a pierdut Bute sau ce ar fi însemnat dacă ar fi cîștigat.
Ce pot să spun este că de multă vreme nu am văzut un boxer român să vorbească atît de corect limba română, să reușească să transmită cu adevărat mesaje și să atragă atîta simpatie precum acest pugilist. Lucian Bute este unul dintre cei mai importanți sportivi români și un personaj carismatic. Apoi, că a bătut sau a fost bătut, asta e o altă poveste…
