Clujeanul nostru s-a calificat spectaculos la Jocurile Olimpice, fiind singurul reprezentant al României în proba de lupte libere care reușește această performanță.
Era ultima șansă a lui, ultimul turneu de calificare, cel de la Helsinki. Rareș a prins finala la 120 de kilograme, criteriu suficient pentru calificare.
Am găsit un interviu din 2009, luat de colegul meu Vasile Ielciu. Încă de pe atunci Rareș Chintoan spunea că se va califica la Jocurile Olimpice de la Londra (deși în 2010 s-a accidentat urît). Iată frînturi din acel interviu, un material care ne dovedește că nimic nu e întîmplător atunci cînd îți dorești cu ardoare ceva:
– Am avut foarte mult de muncit. si cînd am fost la lotul national, mi-a fost greu cînd am vazut ca toti colegii îsi faceau bagajele sa plece la mondiale, iar eu îmi faceam bagajele ca sa vin acasa.
– Ce asteptari aveai de la Campionatele Nationale, primul concurs al tau dupa Beijing?
– În primul rînd mi-am dorit sa ma simt bine, sa nu am probleme din nou la genunchi ca sa îmi pot face treaba, sa ajung unde am fost si sa-mi recîstig încrederea.
– Te-ai recuperat complet, dupa accidentare?
– În proportie de 90%, înca nu pot spune ca am revenit la 100% din potentialul meu
Nu are adversar în tara
– Care luptator din tara crezi ca ti-ar putea pune probleme sau nu ai adversar?
– Deocamdata nu am un adversar care sa îmi puna probleme. Deocamdata, pentru ca sînt sportivi care pot creste în valoare
– Ce ti-a lipsit cel mai mult în perioada în care ai fost indisponibil?
– Am dus dorul competitiilor oficiale, asa concursuri amicale au mai fost în sala dar nu se compara. Mi-au lipsit concursurile internationale unde este alta valoare, alt efort, mai multa adrenalina…
– Dupa lupte libere, mai ai vreun sport preferat?
– Pot sa spun ca handbal, sotia mea practica acest sport, dar si înainte sa o cunosc pe ea urmaream competitiile, însa nu am practicat niciodata.
Impresionat de Beijing
– Cum a fost sa participi accidentat la Olimpiada?
– A fost o mare dezamagire ca nu am putut lupta la adevarata mea valoare, am luptat cu un picior în piuneze. Dupa ce m-am accidentat, moralul meu era la pamînt, nu credeam ca o sa ma calific. Pot spune ca a fost o bucurie foarte mare ca m-am calificat la olimpiada, pentru ca eu nu mai credeam în asta.
– Dintre toate competitiile la care ai participat, care ti-a adus cele mai mari satisfactii?
– Cele mai mari satisfactii le-am avut la concursurile pe care le-am cîstigat, nu neaparat doar unul anume, însa cel mai impresionat am fost la olimpiada din China. Ca si organizare cred ca au întrecut si America, nu stiu daca Statele Unite ar putea organiza ce a organizat China
– Îti mai amintesti care a fost primul rezultat important pe care l-ai obtinut?
– Cînd am devenit vicecampion european, în anul 2000, iar medalia pentru care m-am bucurat cel mai mult a fost cînd am iesit pentru prima data campion national, în anul 1998, eram un copil atunci si bucuria a fost enorma.
– Saptamîna viitoare vei pleca la lotul national, despre ce e vorba?
– Ne vom pregati pentru campionatele europene din aprilie de anul viitor. Pregatirile de acest fel trebuie începute cu cel putin o jumatate de an înainte.
Viata sportiva si acasa
– Te-ai casatorit recent, cum e viata într-o familie de sportiv?
– E cam greu, cînd sînt eu acasa ea pleaca la echipa nationala, cînd vine ea trebuie sa plec eu la lotul national, unul vine alta merge. Este greu dar e o viata frumoasa chiar daca trebuie sa facem multe sacrificii
– Ce planuri de viitor ai, atât pe plan sportiv cît si în viata de familie?
-Pe plan sportiv este olimpiada din 2012, unde vreau sa obtin o medalie. În familie îmi doresc sa fim sanatosi si atît deocamdata.
Familie de olimpici
Rares Chintoan e casatorit cu Florina Bârsan, numarul 10 al echipei de handbal feminin „U” Jolidon. „.
(autor Vasile Ielciu, Foaia transilvana)
