Nu stiu de ce , dar sa-i bati pe germani are un gust deosebit . Este o placere in plus, o savurare care te prinde de la cap pana in picioare. Sa ne intelegem , nu am nimic impotriva nemtilor. Chiar apreciez poporul de la care noi , latinii am avea mult de invatat , din mai multe puncte de vedere .
Unde gresesc ei, totusi , este atunci cand au o atitudine de superioritate , cand cred ca este destul sa canti un “deutsche deutsche uber alles” pentru ai face praf adversari . Mai ales daca adversari sunt “prosti astia de italieni” , asa cum presa germana a incercat sa arate inainte de meciul de aseara . Revista “Der Spiegel” a si vorbit de italieni ca fiind niste “plangaciosi” , “simulatori” ,”mincinosi” . Un cotidian din Hamburg a scris “ultima oprire pentru Italia” , iar cel din Berlin a pus antrenorul Germaniei in fata la o pizza si a scris “Buon appetito “ . Din acest motiv este atat de placut sa- i batem .
Poate ca aceasta este o atitudine gresita care nu intamplator i-a facut sa piarda tot timpul in fata acestor italieni , oameni de asa slaba calitate, cand s-au intalnit in meciuri importante la campionate mondiale sau europene .
Istoria successelor Italiei in fata Germaniei a inceput in Mexic, in anul 1970 . Aveam atunci 7 ani , meciul se juca la 12 noapte (ora italiana) , si bineinteles ca parinti mei m- au trimis la culcare . Meciul s-a terminat cu 4-3 dupa prelungiri , si timp ce eu eram culcat tatal meu innebunea pe fotoliu !
Alte successe au fost la finala din Spania in 1982 (3-1), si la semifinala din 2006, chiar in Germania(2-0) .
Dar poate ca cea mai mare lectie a fost cea de aseara , unde Prandelli a pus pe teren o echipa de la care a stiut sa foloseasca in mod perfect calitatile fiecaruia . Unde Pirlo pare un director de orchestra , Cassano un artist care a devenit concret , Balotelli un nebun care a avut si clipe de seriozitate care i- au permis sa foloseasca talentul lui in mod deosebit . In spate, bineinteles , Buffon a dovedit inca o data de a fi o usa inchisa pentru adversari . Buffon care totusi a iesit suparat de pe teren, si avea dreptate . Era suparat pe cei care au ratat golurile cu prea multa usurinta spre sfarsitul meciului , si pana la urma i-au facut pe italieni sa sufere pana in ultima clipa, cu riscul de a compromite un meci prea important .
Oricum, inca o data le spunem nemtilor “auf wiedersehen” . Acum sase ani, dupa ce i-am batut in semifinala mondialelor, comentatorul italian tipa “E andiamo a Berlino!!” . Aseara , imediat dupa meci , fiul meu m-a sunat si mi a spus:”E andiamo a Kiev!” .
…E andiamo a Kiev !!!
