Au apărut deja statisticile, iar locul 27 pe națiuni este cel mai slab loc ocupat vreodată de România la Jocurile Olimpice. Mai mult, peste locul 20 nu am mai fost decît de două ori, în 1924 și în 1952 (atunci pe locul 23 de fiecare dată).
Deși probabil cei din COSR o să ne arate că avem cu o medalie mai mult decît acum 4 ani, trebuie să ne amintim că mai puțin de 8 medalii am mai avut o singură dată, în 1952 (4). În rest, niciodată mai puțin de 10.
În ceea ce privește lipsa rezultatelor, aceasta este evidentă (în pofida eforturilor unora de a cosmetiza lucrurile). O foarte bună analiză am citit azi în Adevărul, o aveți aici.
Completez cu cîteva idei personale:
-De sportul de masă nu răspunde nimeni. Cîteva competiții-surogat sînt făcute pe genunchi de oameni nepricepuți, care într-un week-end bifează într-un carnețel tot felul de rezultate cu care apoi șefii lui se împăunează luni la birou. Așa nu se face sport de masă, ăsta e sport pe sub masă.
-Terenurile de sport de la școli au fost transformate în metode de business. Elevii nu mai au ce căuta pe ele după orele de școală, atunci cînd un administrator rupe bilete pe bani pentru cohorte de pleziriști care încing miuțe.
-Unele dintre sălile de sport construite la comandă sînt plasate aiurea, pe cîmpii sau în sate fără tineret. Nu se știe pentru cine au fost construite, dar se știe că în ele joacă fotbal trei polițiști și patru funcționari de la primăria din comună.
-Bazinele de înot sînt considerate, în continuare, un lux. Cred că ne este teamă să construim așa ceva, e prea complicat. Mai bine un mall.
-În România proastele obiceiuri au înlocuit munca asiduă în descoperirea talentelor. Acum la modă sînt samsarii de orice fel iar în opinia acestora sportivii trebuie vînduți rapid, de obicei afară dacă se poate. Seriozitatea e ultimul lucru de care sîntem interesați.
-Medicii, kinetoterapeuții, specialiștii în nutriție sau psihologii sînt considerați personal auxiliar în anturajul sportului românesc.
Și ar mai fi o sută de mii de cauze. Efectul s-a văzut. Și poate că problema se va acutiza în continuare. Pînă cînd nu se vor face politici speciale și adevărate în domeniu, pînă cînd specialiștii vor sta acasă în timp ce gîngavii și inculții în materie vor continua să se ocupe de sport în locul lor, pînă cînd șefii de federații se vor comporta ca niște dictatori, pînă atunci nu se va schimba nimic.
2 comentarii
Foarte bine punctat Ovidiu, insa aceste rezolutii nu ar trebui sa ramana doar niste idei. Autoritatea pentru Sport ar trebui sa faca ceva in privinta asta!…sau ei ce „vopsesc”?
După enumerarea cauzelor pentru care avem rezultate tot mai slabe, permite-mi Ovidiule să te contrazic și să spun că nu avem locul pe care îl merităm… este mult peste posibilitățile de pregătire din România! Spre exemplificare: avem campion olimpic la un sport unde sunt 5-6 competitori la nivel național. Dintre aceștia noi am dat un campion olimpic!!!