Meciul lui U Cluj cu Ceahlăul a fost slab. Dar nu asta a contat. A contat că s-a jucat fotbal, nu brambureala-mascarada la care am fost martori în meciurile cu Astra și Dinamo. Chiar dacă a suferit, publicul a plecat mulțumit de la stadion. Și asta contează într-adevăr.
Marius Popescu, eterna manta de vreme rea a avut nerv pe margine, a mulțumit și tribuna prin introducerea lui Sisi, pe final, și, ceea ce e cel mai important, i-a ieșit. A cîștigat chiar și în condițiile în care echipa a jucat ultimele minute bune în doar 10 oameni. Nu cu nu știu ce inovații, nu cu scheme elaborate, ci mai mult strîngînd de dinți, condiție esențială a unui sportiv care se respectă.
Sigur că la U Cluj această victorie nu rezolvă și viitorul echipei. Dar măcar nu amărăște prezentul și lasă în aer sentimentul că așa ar trebui să se desfășoare lucrurile aici: să pierzi sau să cîștigi dar să rămîi cu capul sus.
La Universitatea timpul curge altfel, desigur. În fiecare zi în clepsidră, în loc de nisip se adună datorii. De aceea, poate, investitorii nu se „aruncă”.
Dar pînă la urmă tot o să fie cumva. Întotdeauna a fost cumva, nu?
4 comentarii
Sincer cand a fost usor pentru Universitatea Cluj,am trait si vremuri mult mai grele,oricum doar „U” Cluj conteaza si suntem multumiti si daca pierdem dar sa vedem ca echipa se daruieste,nu stam capra pentru alti.Hai „U”
Bravo rradu,bine spus.Daca vezi ca exista vointa si daruire,nu conteaza daca pierzi.
Nu,d-le Blag,meciul nu a fost slab.Poate jocul in teren al baietilor ; meciul in schimb inseamna nu doar baietii din teren,ci legatura dintre ei si cele citeva mii de suporteri care au cintat,plins,si cintat din nou,ca niciodata in sezonul asta,si care in final i-au dus la victorie.
Popi trebuie sa tina minte ca intre interesele ramase in umbra mopului si devotamentul pentru Simbol,alegerea e una singura.
paul, tulbu, asa e