Cea mai bună treabă pe care ar putea-o face un suporter al Universității Cluj ar fi aceea de a se întoarce pe stadion.
Și asta nu datorită schimbărilor care s-au produs în acționariat sau pe banca tehnică, ci pur și simplu ca să demonstreze că el, suporterul, e cam singurul care înțelege ce înseamnă simbolul U.
Într-o lume care a cam luat-o razna și în care găsești tot mai greu puncte de sprijin, ideea de U poate rămîne, paradoxal, unul dintre aceste puncte.
Tot farmecul în această poveste e partea cu identitatea.
Cu identitatea e cam așa: nu ai nevoie de buletin ca să știi cine ești. Iar pentru asta, o privire, chiar și pe furiș, spre istorie, nu strică niciodată și nimănui.
PS
Foarte puțini dintre cei care ajung la Universitatea, conducători sau fotbaliști, înțeleg cum e cu acest club.
Ar fi mare păcat ca această stare de confuzie să să cuibărească și în rîndul suporterilor.
4 comentarii
Din păcate… nu s-a întors
Ovidiu, singurul lucru care a ramas este numele… Intrebarea este daca ne asociem cu un nume chiar daca nu mai reprezinta absolut nimic legat de idealurile noastre sau ne pastram idealurile si visele si stam departe de mocirla creata de Walter, Marginean, Gherghisan, Prodan si alte personaje triste care reprezinta de fapt antonime la „spirit” U…
Scuze, fraza e cam lunga da’ n-am putut sa ma opresc 🙂
daniel, au fost, totusi, 6.000 de spectatori.
eusebiu, nu e deloc lunga fraza. e chiar atit cit sa te puna pe ginduri.
Din pacate avand abonament la peluza si in retur si acum in tur am vazut cum de la meci la meci numarul suporterilor scade vertiginos, exceptie ieri cand dupa surse erau cam 8000. Din pacate ieri din cantecele de sustinere a echipei cam 3/4 au fost injuraturi. In loc sa-i coplesim pe rapidisti cu cantul nostru si avem atatea melodii de sustinere a echipei s-a injurat copios. Nu acesta este crezul echipei de suflet. Hai U Cluj !!!!!!!!!!!!