Pe la ora 10, 10 și ceva, s-a constantat o extorsiune și am ajuns în Parc. La ultima întâlnire pe 2012. De fapt eu am ajuns pe la 9,30 din exces de zel și de punctualitate. Pe la 10, 10 și ceva a ajuns domnul Mureșan. Apoi pe la și încă ceva, Rus Daniel.
Toți trei am decis că indiferent dacă ne cronometrează sau nu cineva, noi tot vom da cele 4 ture obișnuite de parc. Numai că în momentul în care am plecat de la linia de sosire mai tare ca Bolt, ne-am dat seama că în fața noastră se află nemărginirea, limitată, totuși, de stadion și Opera Maghiară, motiv pentru care am mers direct la terenul de baschet.
Acolo ne-am întâlnit cu Razvan Zăvăleanu, Călin Ilea, Marius Mureșan, Ovi Tebu și cu voia dumneavoastră, Ovidiu Blag, că tot s-a comemorat recent Revoluția. Și ei s-au temut de nemărginirea parcului, așa că am trecut direct la baschet.
Tehnicianul gazdelor i-a trimis în teren pe Zăvăleanu, Marius Mureșan, Domnul Mureșan (ter Stegen) și Ovi Tebu. Au răspuns oaspeții cu Ovidiu Blag, Rus Daniel, Călin Ilea și cu mine pe post de închizător, dacă există așa ceva la baschet. Un fel de Essien pe vremea când juca pe Gerland.
Echipa celor doi Mureșan a trecut repede în avantaj și a controlat ostilitățile până când au ajuns la 8. Antrenorul jucător al oaspeților, Ovidiu Blag, l-a retras pe Călin Ilea, transformându-l într-un fel de Pirlo la naționala Italiei, și acest lucru s-a văzut pe tabelă. Meciul s-a echilibrat, scorul a fost chiar egal, la un moment dat, iar apoi balanța s-a înclinat în favoarea noastră (a oaspeților care au dobândit acest calificativ pur și simplu aleator). S-a făcut 8-9, iar până la 12 nu mai erau decât 3 pași. Pași pe care i-au făcut Ilea și Blag.
Spiritul Crăciunului ne-a făcut să nu ridicăm mâinile în semn de victorie ca Ibrahimovic la Brest, ci să le acordăm învinșilor o nouă șansă. Degeaba, pentru că execuțiile lui Blag, travaliul lui Rus Daniel și forma de invidiat a lui Ilea (și bien sur, recuperările mele gen Essien) au dus la deznodământul așteptat: o nouă victorie a noastră.
După meci, am mers a cafeaua de după (există, pentru că există și țigara de după). Am făcut joncțiunea cu Tibi Fărcaș și am discutat despre locul pe care ar trebui să îl ocupe Ibrahimovic în topul atacanților cu care am avut onoarea de a fi contemporani. Partea moderată a PMOB a concluzionat că se află în primii trei. Rog instanța să consemneze că au fost și părerei contrare. Pe de altă parte, suedezul trebuie să se recunoască învins la un capitol. Nu a reușit să joace toate minutele din acest tur de campionat. Vătăjelu, de la CSM Râmnicu Vâlcea, de exemplu, a realizat această performanță. De altfel, îmi doresc ca aceasta să fie următoarea destinație a lui Ibracadabra. Patronul Cătălin Rufă l-ar învăța cum să se îmbogățească mizând online pe propriile goluri. Și în divizia B de la noi nici nu există plămâni obraznici ca ai lui Ruffier sau arcade nesimțite ca ale lui Lovren, să se bage sub crampoanele lui fără să semnalizeze intenția de a traversa strada.
În speranța unui război civil similar cu cel din Siria între Damila și CSM Râmnicu Vâlcea pe semnătura lui Ibrahimovic, vă dorim un 2013 plin de realizări. Și nu uitați: tot ce contează sunt cele 3 puncte, nu? Cum zic?
1 comment
f misto cronica!