Foto: Rus Daniel
Radu-Tiberiu Şerban a fost asistentul echipei de Cupa Davis a Danemarcei, aici la Cluj. A mers peste tot alături de danezi şi a încercat să le facă şederea mai uşoară în ţara noastră. Pentru a vedea ce înseamnă această meserie, am stat puţin de vorbă cu Radu-Tiberiu Şerban.
Spune-ne în câteva cuvinte care e legatura ta cu sportul şi în special cu tenisul?
M-am născut la Câmpia Turzii, iar la vârsta de 7 ani am mers, ca mai toti puştii din oraş “să mă joc fotbal” la grupele de copii ale clubului sportiv “Industria Sârmei Câmpia Turzii”. Vânătăile de pe picioare m-au determinat ca la 9 ani să mă orientez spre un sport mai elegant şi am ales tenisul, iar de atunci nu l-am mai lăsat. La început mi-a fost mai greu, fiindcă vârsta recomandată de iniţiere în tenis ar fi 7 ani, iar eu pierdusem doi colecţionând vânătăi. Mi-a plăcut şi fotbalul, de asemenea am fost şi căpitanul echipelor de volei şi handbal ale liceului meu, dar tenisul m-a cucerit. În anul 2009 am absolvit Liceul Teoretic “Pavel Dan” din Câmpia Turzii, la secţia matematică-informatică. Am încercat să urmez meseria tatălui meu şi am dat admitere la Academia de Poliţie “A.I. Cuza” din Bucureşti unde am fost aproape să reuşesc. Variantele de rezervă pentru anul următor erau Facultatea de Telecomunicaţii şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Am ales-o pe cea din urmă, iar “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Din 2009 studiez la această facultate, iar acum urmez masteratul de “Antrenament şi Performanţă Sportiva”.
Cum ai ajuns să fii asistentul danezilor aici la Cluj?
Pentru acest prilej trebuie să îi mulţumesc profesorului şi în acelaşi timp modelul meu, conf. dr. Alin Marius Baciu, care este un vechi prieten al căpitanului Ciprian Porumb. Datorita lor am ajuns să ocup acest post.
O să ţii legatura cu jucătorii danezi? Ai în plan să realizezi şi alte proiecte cu ei?
Cu siguranţă că voi încerca să învăţ cât mai multe din această experienţă şi voi asimila orice informaţie care mi se va părea utilă. Oricum, cred că primul lucru care voi încerca să îl fac va fi să fiu la fel de relaxat şi de fericit ca ei când fac ceva ce îmi place. Oamenii aceştia fac totul cu o deosebită plăcere! Dar sunt şi foarte serioşi atunci când trebuie…
Cum crezi că o să te ajute această experienţă pe viitor?
Sunt şi eu curios. Voi încerca să folosesc constructiv lucrurile învăţate.
Practic, ce ai “câştigat” şi ce ai oferit în aceste zile?
Eu consider că fiecare secundă trăită e un câştig, iar aceste câteva zeci de mii de secunde au avut o încărcătură foarte densă.
Cum a fost atmosfera din lotul danezilor?
Aceasta a evoluat pe parcursul acestei săptămâni de la una foarte destinsă la începutul ei, la una foarte serioasă la începutul weekend-ului şi una tristă începând de sâmbătă. Sunt convins că de luni ciclul va începe la fel, dar nu ştiu cum se va termina.
Lumea spune ca nordicii sunt puţin mai reci. Tu ai stat mult în preajma danezilor, cum sunt în afara terenului?
Cred că doar Pedersen a fost puţin mai rece, el folosind foarte multă gheaţă pentru durerea de la picior. Glumesc! Nu cred că sunt reci. Sunt aşa cum am spus adineaori: adaptaţi situaţiei, dar totul pe fondul unei relaxări şi a unei bucurii că trăiesc.
Au avut cereri speciale?
Un adaptor pentru un ştecher cu 3 intrări. 🙂 (cu el am avut ceva necazuri) În rest doar lucruri obişnuite pentru un vestiar de tenis.
Ce le-a plăcut cel mai mult la Cluj-Napoca?
Mă gândesc că cel mai mult i-a impresionat atenţia care li s-a oferit, spre surprinderea lor. Doi dintre băieţii de la pază mi-au spus cât de miraţi erau danezii că există internet wireless. (S-ar putea să mai avem de lucru la brandul de ţară.) Totuşi mă bucur că am luat parte la schimbarea concepţiei unor străini asupra României. Privesc cu optimism spre viitor!
