Azi am fost acolo, cu treabă (o să vă povestesc eu despre asta, altădată). 
Să fi fost ora 11.00.
Imediat, la intrare, studenții de la sport „zumzăiau”, semn că a reînceput școala…
Ce idee minunată au putut avea cei care au hotătît ca Facultatea de Educație Fizică și Sport să aibă sediul în parc…
Apoi, pe alei, zeci de oameni care își făceau conștiincioși turele de întreținere. Cîte doi, dar și dintre cei solitari, cu ochii pe cronometru, cu gîndurile lor…
În fața bazinului: unii intrau, grăbiți, să-și facă bazinele de rigoare, alții ieșeau, fericiți că și-au îndeplinit misiunea și azi. Mai sporovăiau un pic, apoi, cu gențile în spinare, către mașini.
Afară erau 10 grade, și încă nici nu e martie…
Pe pista de atletism două sportive munceau de zor. Două atlete desăvîrșite, probabil dedicate probelor de viteză, sau de garduri, pentru că se antrenau doar pe distanțe scurte…
Au apărut și rugbiștii, cred, la un moment dat, erau departe, dar după robustețea fizică ei trebuie să fi fost.
L-am văzut și pe unul dintre medicii care a reușit să aducă României un titlu mondial la tenis (în proba dedicată medicilor, desigur). Muncea din greu, cred că era la al zecelea ocol al parcului, și încă nu își încetinise ritmul.
Pe unul dintre terenurile de zgură au apărut și niște studenți, au scos la iveală o minge, și au început o miuță. Serioasă, însă.
Trei bunici, bine organizați, își plimbau nepoții și vorbeau despre fotbal…
Și gata, mi-am terminat și eu treaba, și am plecat.
Dar gîndul m-a urmărit toată ziua.
Gîndul că parcul Iuliu Hațieganu e un brand de Cluj, categoric.
1 comment
Am fost ieri dupa masa la 15.30 la antrenament la U Cluj. E super in Parc. Superrrb. E mortal.