Azi am alergat în parc cu Daniel Rus. Ștrașnic băiat, el e suplu, ține la tăvăleală, rezistă bine la cei 4 km, îi aleargă fluierînd. Cînd merg cu el am de tras serios de mine ca să țin ritmul. De fapt cred că lasă el garda mai jos…Oricum, i-am alergat, deci se pune! Nu ne-a ajuns, însă…
Și ne-am dus pe terenul de baschet, unde l-am zărit pe Dan Brie, fost component al lotului Gazeta Sporturilor, ziarist cu vechi state de servicii. Era pe teren, cu un tînăr…Cam înăltuț tînărul…
Aveam să aflăm, rapid, că e fiul său. Și că are doar 11 ani. Ei bine, aici ne-am cam blocat, cu Daniel, pentru că era de înălțimea noastră puștiul…
Am jucat pe familii, cum ar veni: noi, din familia PMOB și ei, din familia Brie.
Atîta doar că puștiul joacă la U Mobitelco, la grupa Simonei Mușat, ori noi n-am știu asta. Și cum și taică-so mișca foarte bine, ne-au bătut în primul joc lejer, 6-2.
Apoi am cîștigat noi, cu 6-5, iar în al treilea…set, ne-au spart: 6-1.
Dar nu statistica e importantă. Ci faptul că acest băiat de numai 11 ani m-a impresionat. Și nu numai prin fizicul său impunător, ci și prin felul civilizat în care s-a comportat, fair-play, foarte atent la ce vorbea și foarte bucuros că joacă. Și aveam să înțeleg că ziua lui începuse cu o tură imensă cu bicicleta, apoi a continuat cu o miuță de 1-1 cu un alt băiat, iar la final a mai jucat cam 30 de minute și cu noi. Iar cînd ne-am retras, Daniel și cu mine, puștiul și tatăl său au mai rămas la un unu pe unu…Foarte tare. Dan Brie poate fi fericit. Are un băiat pe cinste.
PS
Am găsit și o poză a băiatului, alături de tatăl său, pe stadion.