Da, nu știu cum i-a venit să facă acel gest. Să iei să săruți o carte, indiferent ce carte, e un gest neobișnuit. Iar cînd săruți cartea-simbol a Universității, dintr-o pornire deloc studiată (îl cunosc pe Remus Cîmpeanu, mi-aș fi dat seama dacă nu era natural), atunci chiar că reușești să-i emoționezi și pe cei din jurul tău. Acesta a fost, în opinia mea, semnul serii de azi de la re-lansarea volumului Șepcile Roșii, apărut pentru prima dată în 1972 și acum redat iubitorilor sportului care n-au apucat să și-l procure încă.
Au mai fost momente.
Nu le pun în ordinea importanței lor, poate le pun chiar în dezordine:
-a fost gestul editorului cărții, domnul Cojocaru (editura Grinta), care a anunțat că nu are nici o pretenție financiară. Și a adăugat că speră ca gestul său să fie înțeles și de alții (se referea la firme mai puternice decît cea a sa), care ar putea sprijini Universitatea Cluj.
-a fost momentul în care amfitrionii-membri ai asociației suporterilor Șepcile Roșii și-au îndreptat gîndurile bune (fără să-i rostească numele, pentru a nu-l emoționa o dată în plus, mi-a plăcut asta) înspre fiul lui Gh.I.Bodea, către Vițu, care era în sală și plîngea văzîndu-și tatăl cum ne vorbește, parcă aievea, deși el e în Ceruri…
-a mai fost momentul cînd Nicolae Szabaszlay ne-a spus că aici, la U, nu a fost niciodată o echipă de români sau de unguri, ci de U-iști. Și că odată, demult, Iuliu Hațieganu îi vorbea în ungurește, iar el, pe atunci tînărul Szabaszlay, îi răspundea, tot din respect, în românește. Alte vremuri…
-au mai fost momente, cînd întorceai capul și vedeai oameni care au făcut ceva pentru Universitatea. Chiar dacă au rămas mai în spatele luminilor sau simpli anonimi, se simțea că locul lor e acolo.
Îi felicit pe organizatori. Îi vedeam cum își fac probleme pentru orice mic amănunt, unii dintre ei chiar sufereau că nu merge mai tare vreun microfon sau că butonul start al laptopului nu funcționa din prima, dar le spun să nu sufere din pricini atît de neînsemnate. Să se gîndească invers: dacă mergeau toate instrumentele strună dar nu vibra nici o inimă, cum ar fi fost?
PS
M-am bucurat să-i văd pe cei vechi, pe Ovi Pintea, pe Canada, pe Marius Crăciun, am apreciat că a fost acolo, chiar lîngă mine, căpitanul baschetbaliștilor, Silvășan, m-am bucurat să văd copii-sportivi îmbrăcați impecabil, în treninguri de prezentare (ca pe vremuri…).
Un gînd bun pentru familia Chirilă. Au făcut, la rîndul lor, un gest frumos.
Mulțumiri speciale fotoreporterului Eugen Olariu, cel care mi-a permis să îi folosesc poza aceasta.
9 comentarii
Multumesc Ovidiu Blag. Minunat.
Tempo „U”!
Bogdan, California
Ovidiule, te si va „invidiez” sincer ca ai (ati) fost prezenti la re-lansarea cartii „Sepcile Rosii”!.
Gestul lui nea Remus a fost mai mult decat sincer, nea Remus nu poate fi fals cu „U”!”U” e simblolul Clujului, al romanilor din Transilvania, iar nea Remus e un simbol al lui „U”!
Respectele mele, Domnule Szabaszlay! Da, aveti dreptate, la „U” au jucat si joaca „U”-isti!
Cate limbi straine stii, atatea vieti ai, zice un proverb romanesc! sa-i lasam pe sovini deoparte si sa vorbim de „U” si numai de „U”!
Haide, „U”!
Ai dreptate Nick. Daca ar stii cei de acasa cât de dor ne este noua celor de peste mari si tari de simbolul unor inimi românesti, acest UNIC si VESNIC „U”.
Daca ar stii prietenul meu Ovidiu cât îl invidiez si eu ptr ca este acolo prezent in „miezul” evenimentelor. Felicitari celor care au avut initiativa de a reedita cartea „Sepcile rosii”. Am avut prima editie a cartii maestrului Ioan Chirila dar nu am putut sa o iau cu mine in pribegie. Acum abia astept sa o primesc pe cea de acuma si sa vin sa ti-o aduc personal si tie. Sunt alaturi de tine in incercarea care te asteapta si sper sa ne vedem sanatosi…SANATATE TUTUROR U-istilor.
Ai un loc in gandurile mele legate de adevar, frumos si bine. Nu doar despre „U”. Pentru ca oameni ca tine depasesc granitele formale. Multumesc !
Superb eveniment. Multumim tuturor pentru participare.Mersi Ovidiu.
Felicitari tuturor care au fost prezenti !!!!! sanatate maxima !!!!!
Iti multumim pentru cuvintele minunate. De fiecare data faci cumva si ne lovesti intr-un mod placut in inima. A fost un eveniment care a mai ridicat in slavi inca o data frumusetea acestei galerii.
Domnilor, va multumesc si eu pentru aceste comentarii.
[…] PS. Texte frumoase au scris despre seara de joi sociologul Vasile Dâncu aici şi jurnalistul Ovidiu Blag aici […]