N-am vrut să amestec poveștile cu proști cu Paștile, nu se făcea…
Dar acum cred că îmi sînt permise două observații în ceea ce privește această categorie, mai cu seamă că în afara unei tristeți, poveștile cu proști degajă și un soi de veselie, nu vi se pare?
Așadar, în numărul de azi, două întîmplări reale, din păcate. Amîndouă din Cluj, orașul ăsta în care tuturor ne place să trăim, orașul ăsta pe care-l credem special și căruia îi dedicăm atîtea și atîtea ode.
Prima povestire e scurtă, așa precum mintea mamei care își însoțea în Parcul Mare cele două fiice, două copile drăgălașe. Amîndouă erau cam de 10-12 ani, cam acolo…
Așa. Și mama lor, utilată cu aparat de fotografiat, le arăta celor două fete cum să zgîrie cu un cuțitaș numele lor pe un arbore secular. E tot atît de adevărat că pe trunchiul acelui copac sînt sute de astfel de însemne venite tot așa, din mintea odihnită precum cea a acestei mămici.
Și copilele s-au executat, și-au pictat pe acolo numele, mămica le-a făcut poze, iar apoi, alene, pe alei, cele trei treceau în revistă pozele, vesele nevoie mare de isprava lor.
Vă recunosc sincer că n-am intervenit, deși eram foarte aproape. Nu știu de ce n-am făcut-o, probabil m-am molipsit de atîta prostie și n-am mai avut putere…M-am apropiat de copac, e cel de la capătul străzii cu Facultatea de Chimie, chiar la una din intrările laterale ale parcului, avea multe însemne din astea, așa că m-am consolat cu gîndul că n-ar fi avut nici un rost intervenția mea, din moment ce acolo e un fel de regulă să-ți lași urmele pe copaci.
A doua poveste e cu domni la bustul gol care se plimbă prin oraș. Am văzut foarte mulți pe bulevardul de pe lîngă malul Someșului, dar care circulă pedeștri pe trotuare, nu pe acolo, pe aleile de lîngă apă. Deci ei arată așa: încălțați, cu pantaloni de stofă și cu cămașa în mînă, deci cu partea superioară a corpului goală. Sper că se vor limita doar la asta, nu se vor dezbrăca de tot în zilele următoare, dacă va fi și mai cald. Oricum, cei cu burtă arată oribil iar cei fără doar caraghios. Cum naiba să te plimbi la bustul gol prin oraș, cu maieul în mînă, ca un zevzec?
Și am mai văzut de ăștia, că acum sînt obsedat de trend, și prin cartiere. Deci umblă fără haine pe ei, arată dezastru, sincer.
No bun, deci asta e cu orășelul. E frumos, dar nu prea. Nu mi-au plăcut astea două faze, oricîte circumstanțe atenuante am vrut să caut. Nu se face să scrijelești litere pe copaci și nici să umbli cu maieul în mînă pe stradă, așa, natural, ca și cum noi am fi proștii, ăștia care umblăm îmbrăcați…
3 comentarii
Anul trecut era unul de vreo suta de kilograme care umbla in tanga pe aleile de biciclisti de langa Somes. Iti intorcea stomacul pe dos cand il vedeai.
Bogdan, de la an la an apar altii si altii, nu-ti fa probleme…
Ovi- nu mai e „clasa”-a murit demult!
A murit si clasa burghezo-mosiereasca , iar clasa muncitoare si cooperatista, cu bun simt a disparut.