De la stînga la dreapta: Alexandru Mînzat, Adrian Hădean, Anca Dinu, Szabolcs Guttmann, Ovidiu Blag, Florin Moroșanu, Pompei Cocean și Vasile Cristea
Foto -Tiberiu Matei
Probabil că nu v-ați dat seama, dar sînteți cu toții pe scenă, în fiecare zi. Pe Scena Urbană. Astăzi chiar Grădina Botanică a fost scena. Iar fundalul, adică intervenția sculpturală a artistului francez Denis Tricot este cu adevărat spectaculos, merită să faceți o plimbare pînă acolo, și pentru asta. Artistul a lucrat pentru Prințul de Monaco, de ce n-ar lucra și cu noi, cu clujenii?
Să vă spun și ce-i cu scena asta urbană, pe scurt: grup din cadrul Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania, un grup pluridisciplinar, s-a gîndit la asta. Ei au inventat Scena Urbană, un proiect ce vrea să revitalizeze spațiul public, și se prea poate să fi și reușit deja, pentru că iată, Grădina Botanică a fost pentru a doua oară în acest an o scenă. Din acest grup eu o cunosc cel mai bine chiar pe coordonatoarea sa, pe Daniela Maier, cea care mi-a și lansat invitația de a fi amfitrionul aceestei seri. Poate că de aceea am și acceptat, pentru că o cunosc, îi cunosc familia, și știu că face lucrurile temeinic.
Mi-a plăcut și argumentul. Iată-l, așa cum l-au scris cei ce-au gîndit evenimentul.
„Poveştile Grădinii Botanice sunt poveştile trecătorilor ei. Ele îi aparţin în aceeaşi măsură în care ne aparţin nouă, celor care am trăit acolo evenimente importante ale vieții noastre, declaraţii de dragoste, ne-am inagurat jurnale sau am condus iubite. Chiar neştiute, ele îmbogăţesc spaţiul Grădinii prin reperele lor emoţionale şi emoţionante. A le spune, a le scrie, înseamnă a aduce la lumină un tezaur ascuns de emoţii şi semnificaţii şi a le însuma pe toate acestea pentru a reda viaţa aleilor şi cotloanelor umbrite.
Ne folosim de instrumentele pe care ni le oferă arta în variile ei forme de manifestare pentru a readuce oamenii în Grădină. Ne dorim să-i reobişnuim să se plimbe şi să se bucure”.
Azi și-au rostit poveștile Vasile Cristea (directorul Grădinii Botanice), Anca Dinu (realizatoare TV), Szabolcs Guttmann (fostul arhitect șef al Sibiului, președinte al Ordinului Arhitecților Transilvania, Adrian Hădean (om de radio, televiziune, blogger), Alexandru Mânzat (tenor), Florin Moroșanu (director al Asociației Cluj Capitală Culturală Europeană 2020)și Pompei Cocean (director adjunct al ICR filiala Transilvania).
Mi-am spus și eu povestea legată de Grădina Botanică, n-o s-o uit niciodată, pentru că am locuit, în copilărie, dincolo de gardul ei.
Cei mai tari au fost cei din trupa The Glass Fish: Andreea Văsuţ – voce, Io Pastuhov – voce și chitară acustică, Vlad Chertes – chitară lead și chitară bas, Iulia Udrea – violoncel, Ştefan Capătă – tobe. Ei s-au produs imediat după povești, și au cîntat foarte bine. Aș zice chiar să rețineți numele trupei, nu se știe niciodată…
The Gass Fish cînta, o trupă de balerine dansa, grădina avea suflet, avea viață…
Ce bine-ar fi dacă ar băga la cap cine trebuie și ce bine ar fi dacă orașul ar adopta mai degrabă astfel de evenimente în locul altora, cu gust îndoielnic.
Sigur, pentru asta mai trebuie insistat, dar ceea ce se petrece pe Scena Urbană merită semnalat și eu o voi mai face-o.
Să vă mai arăt și poze, aici. (pe pagina lui Tibi Matei)
PS
Despre titlul postării: afară era cam frig, dar oamenii erau calzi iar trupa era bună de tot.
