Clujul vrajbei noastre

Citesc, văd la televizor și aud din ce în ce mai multe considerații legate de subiectul „care-i mai clujean”: cel născut aici sau cel ajuns aici și care s-a integrat perfect.

 Cîțiva dintre autori sau vorbitori au har, ceea ce face ca lectura, emisiunile sau simplele conversații să  fie agreabile. Dintre ei, unii au și argumente, dar foarte puțini trag o concluzie sau au și dreptate.

 Cum oricine își poate da cu părerea, că e la liber, de ce n-aș risca un pic și eu?

 După o statistică de cafenea, clujenii care sînt născuți în Cluj sînt mult mai puțini decît clujenii veniți de prin alte părți. Cam de patru ori mai puțini.

 Mergînd pe aceste evidențe ai putea zice, azi-mîine, că cei născuți în Cluj e mai bine să stea în banca lor, că nu se pricep.

 Și, totuși, insist să îmi duc rîndurile pînă la capăt…

 Ce-i drept, știu mari lichele care se scurg de ani de zile prin Cluj, singurul lucru cu care se pot lăuda fiind acela că s-au născut aici.

 Știu și povestea cu băieții de la țară care au muncit pe brînci, au făcut o facultate, și-au depășit condiția și acum au tot dreptul din lume să se considere oameni realizați…, toată stima.

 Cunosc și altă placă: “am venit în Cluj și m-am îndrăgostit la prima vedere, nu l-am mai putut părăsi, am simțit că aici e locul meu”, valabilă în cazul celor din alte orașe, care odată ajunși aici s-au integrat cum nu se poate mai bine.

 În același timp știu și altceva: că nu ar trebui să fii vinovat, în general, dacă nu ai o existență spectaculoasă, dacă nu ai “reușit în viață”, dacă nu ești mai deștept decît alții. Acest lucru e valabil atît pentru clujeni cît și pentru ne-clujeni.

 Cu atît mai puțin ar trebui pornită o competiție între clujeni și ne-clujeni.

 Am putea să gîndim și să reflectăm și singuri dacă a te fi născut aici te face special sau dimpotrivă.

 Nu cred că ajută la ceva dacă sîntem împărțiți  în tabere. Se practică sportul ăsta atît de mult în țară încît ne-a ieșit pe gît.

 Mai bine ne-am învăța unii pe alții cum să trăim împreună, să fim cu adevărat o comunitate.

 Iar despre “făcutul ceva pentru oraș” hai s-o lăsăm cu toții mai moale.

 Știu „bazați ai zilei”, fie că sînt oameni de afaceri, politicieni sau, în general,  profesioniști de excepție în domeniile lor de activitate care așteaptă invitații (deci gratuități) cam la orice. Ei uită că scoțînd un ban din buzunar ar putea întoarce puțin orașului pe care pretind că îl iubesc atît de mult (și să nu-mi spuneți că aveți și aici o statistică, adică cîți dintre ei sînt clujeni și cîți ne-clujeni, că nu vă cred).

 Știu studenți de anul întîi care pun pe facebook o inimioară sau altceva asemănător și în mijloc scrijelesc numele orașului și asta înseamnă că iubesc Clujul necondiționat. Fie că sînt clujeni sau nu. Bine și așa.

 Știu arhitecți și „constructori” care au făcut orașul harcea-parcea dar nu am un top al lor din care să reiasă care-s clujeni și care nu. Și nici nu știu care dintre ei iubesc cu adevărat orașul…

 Oricum, ca să nu o lungim prea mult: dacă fiecare locuitor al Clujului ar scrie pe o foaie de hîrtie ce a făcut pentru oraș de-a lungul vieții sale cred că multe foi ar rămîne albe.

 Și asta nu pentru că niciunul dintre cei care n-ar scrie nimic pe foi n-ar fi făcut nimic, ci pentru că unii n-ar realiza, la repezeală, ce însemnă să fi făcut ceva pentru oraș.

 Pentru că or fi, mă gîndesc, și dintre cei care nu s-ar gîndi să scrie că n-au aruncat în viața lor o hîrtie pe trotuar, că nu au claxonat în centru niciodată, că nu urlă la mesele de la restaurant unul la celălalt, că nu înjură pe stradă, că nu ies din casă în trening doar pentru că locuiesc aproape de aprozar, că nu dau radioul tare la ei în bloc, că nu lasă mormane de gunoi după ei cînd merg la pădure, că își plătesc taxele, că n-au furat niciodată din acest oraș, că merg la biserică pentru că simt ei asta și nu pentru că i-ar putea pune absenți vecinii, că atunci cînd merg la teatru, operă, muzeu sau meci își cumpără bilet.

 Pentru că asta nu li s-ar părea ceva deosebit.

 Repet, hai s-o lăsăm mai moale cu figura asta nou apărută, cu competiția aceasta între clujeni și ne-clujeni, pentru că pe oricare baricadă te-ai afla și tot vei falsa cînd va fi să-ți susții punctul de vedere.

 Și pentru că nu asta e important acum, în lume, d-apoi pe-aici, prin România…

 Nu e important dacă ești francez sau german, d-apoi dacă ești clujean sau călărășean.

 Important e să-ți vezi de treabă.

 PS

 Și ca să nu par prea împăciuitor întreb și eu niște chestii (și acestea nu sînt doar întrebările mele, ci și ale altora). Doar patru, pentru azi (poate le completați voi):

 -Oare de ce avem o statuie a lui Avram Iancu în oraș între o catedrală și un edificiu precum Teatrul Național?

-Știți că pe clădirea centrală a Pieței Mihai Viteazul tronează un leu (animalul-leu) din plastic aproape în mărime naturală?

-“Șef de partidă” te poate duce duce cu gîndul, într-un oraș cultural precum Clujul, și la altceva decît la fotbal?

-De ce se cheamă orașul ăsta și Napoca? (aici să-mi spuneți ceva ce n-am citit pe google, că asta știu…)

 Și fac și o precizare:

 -sînt născut în Cluj iar soția mea este din Galați.