Am auzit că s-a terminat treaba și la FC Argeș. De fapt am citit un articol absolut impresionant, pe care m-am gîndit să vi-l arăt.
Îl aveți aici.
Îmi revin în minte momente.
Unul e cu Dobrin față în față cu marele Kempes, în 1978. Nu mai contează scorul, astea le găsiți pe net, contează cum Dobrin avea curajul să scoată pieptul în față în fața unui asemenea jucător, să îi demonstreze că nu îi este cu nimic inferior.
Un alt moment e cel în care Dobrin a bătut de unul singur Dinamo.
Asta v-o servesc aici, pentru aducere aminte, cu golul lui Dobrin din minutul 93 (cam așa trebuia să le dai gol celor de la Dinamo ca să fii sigur că nu mai pot întoarce…)
Și-acum, cică s-a terminat.
Aruncăm și FC Argeș în groapa uitării.
Hai să ne certăm pe holurile federației, să facem caterincă, să facem conferințe de presă, să ne dăm în spectacol.
Iar fotbalul românesc să rămînă așa cum ne-am obișnuit: sărac lipit.
