Tudorel Stoica a fost unul dintre idolii mei în materie de fotbal. Jucător excepțional, parcă nepotrivit pentru România acelor vremuri. Pasa cu o lejeritate fantastică, proteja mingea ca nimeni altul, era de o siguranță ieșită din comun (foarte rar pierdea vreo minge, ceea ce pentru un mijlocaș e o realizare foarte importantă), era un luptător (dar făcea asta fără să scrîșnească din dinți, mereu cu pieptul sus). Mare jucător, uriaș. Am trecut de mult peste cuvintele lui MM Stoica, în sensul în care îmi dau seama că acest tip nu poate fi oprit, în condițiile în care Steaua e singura echipă care se află pe val în acest sezon în România, și-atunci toată lumea trebuie să o ia în brațe.
Dar atacul acesta al lui MM la adresa lui Tudorel Stoica e greu de suportat.
Poate că și media ar trebui să scotocească printre amintiri și să pună de fiecare dată cînd vorbește MM despre Tudorel Stoica, undeva, în colțul paginii sau în cel al ecranului, cîte o fază memorabilă a marelui fotbalist.
Nu de alta, dar cei mai tineri s-ar putea să creadă că într-adevăr MM Stoica a făcut mai multe pentru fotbal decît Tudorel Stoica.
Ce ironie, să te cheme la fel și să judeci atît de diferit…
1 comment
Bine, Ovi! tu ai memorie bună de poți ține minte atâtea momente. :)Eu îmi amintesc doar de două faze cu Stoica… MM Stoica: „pumnul suporter” „și-nbrânceala jurnalistică”. E mai facil. 🙁