Universitatea Cluj joacă azi, de la ora 21.30, pe teren propriu, cu ACS Poli Timișoara. U e pe locul 17, cu 4 puncte, în timp ce Timișoara e pe 10, cu 12 puncte. În pofida acestei diferențe din clasament, clujenii ar putea avea atu-uri pentru a-și adjudeca prima victorie din acest tur chiar în fața propriilor spectatori. Din punct de vedere mental, chiar dacă lucrurile sînt încă departe de a fi lămurite, săptămîna trecută s-a produs o clarificare importantă, echipa scăpînd de o amenințare care suna îngrozitor: falimentul. După ce îți trece un astfel de glonț pe la ureche se poate spune că nimic nu e prea greu, astfel încît o victorie într-un banal meci de campionat nu poate reprezenta chiar o bornă de netrecut deseară.
În plus, dintr-o serie de informații care mi-au parvenit, unii dintre fani vor ca într-adevăr să se implice clar, activ, transparent și eficient în clarificarea relațiilor de la club, ceea ce ar reprezenta un mare pas înainte.
Și pentru că am ajuns la spectatori, nu putem ocoli capitolul amenzi, amenzi care curg înspre Universitatea după mai fiecare joc al acestei echipe. E oarecum frustrant să știi că pentru culpe oarecum minuscule acest club pierde bani importanți și, în mod normal, să nu te prea poți apăra. Poate doar niște tablouri cu chipurile conducătorilor iubiți din fotbalul românesc, scoase frumos, din cînd în cînd, în aplauzele generale să mai poată îndulci eforturile demne de o cauză mai bună cu care mai marii fotbalului românesc penalizează financiar o echipă pusă oricum la grele încercări.
Oricum, tot la mîna spectatorilor clujeni rămîne și această poveste. Poate mai multă precauție, poate o coregrafie care să „lovească” dar să să nu doară la buzunar.
Iar dacă fanii lui U se vor reîndrepta spre stadion, așa cum le stă bine, atunci lucrurile s-ar putea să reintre, încet-încet, în normal. Cele mai bune momente ale unui fan, cele mai frumoase amintiri tot de acolo se strîng, de pe stadion, nu de la chibițat sau din fața calculatorului.
În această seară U-iștii o iau de la început. E meci cu Poli, își pot aminti chiar și de Poli cea adevărată, de pe vremuri, sînt toate motivele să fie pe stadion.
PS
Zilele trecute s-au împlinit 8 ani fără Dan Anca. Ieri, o mînă de suporteri, aproximativ 20 ( nu o să le dau numele, de data aceasta, dar îi laud necondiționat), au dus o coroană de flori la mormîntul lui Anca, au curățat mormîntul și s-au recules.
Impresionant.
