Declarația lui Ladislau Boloni, pe care am citit-o pe www.stiridesport. ro (dată inițial celor de la Digi) și editorialul din Gazeta Sporturilor, semnat Cătălin Tolontan, adunate, m-au făcut să sper că mai avem o șansă. Totul e ca astfel de materiale să și ajungă la urechile celor obișnuiți prea mult cu manelele televizistice. Să le luăm pe rînd, și să vedem declarația lui Ladislau Boloni, aici.
Cum se zice prin cartier, ca la proști le-a explicat Boloni cum e treaba. Lucruri simple, cu subiect și predicat. Și peste toate, s-a înțeles că e vorba și despre educație, chiar dacă unii au impresia că e doar pe bază de minge.
Apoi vine Tolontan, cu un editorial perfect, aici.
La fel, dacă-l citești atent (sau dacă nu reușești din prima, poți să-l citești de două ori), o să vezi că e tot pe bază de educație, singura ieșire din acest „cosmos manelizat” (cum excelent spune Tolo, la un moment dat).
Acum, cînd toată lumea s-a obișnuit să arate cu degetul înspre jurnaliști, spunînd că aceștia sînt încolonați sau vînduți, cînd meseria aceasta nu mai este foarte respectată, Tolontan face cel puțin o demonstrație, dacă nu mai multe. El explică, totuși, că n-au murit chiar toți jurnaliștii talentați, cu verb și cu idei (și aici nu e vorba neapărat de propria lui persoană, desigur, pe care din motive oarecum de înțeles, o excludem).
Adică nu-i totul pierdut.
Poate că era nevoie de o astfel de demonstrație.
Repet, și închei, totul e ca acestea să ajungă la public.
