Se vorbește mult prea mult despre rezultatele Stelei în grupa din care face parte în Champions League. Dacă privești clasamentul, observi că a pierdut la Shalke și cu Chelsea și a făcut trei egaluri: cu Basel de două ori și cu Shalke ieri, acasă. Adică așa cum ne-am fi așteptat și așa cum merită la această oră fotbalul românesc. Și dacă te uiți că și Chelsea și Shalke au cîte două înfrîngeri, exact cît are Steaua, nici nu e rău. După meciul de aseară am putut mai degrabă remarca intrările reconfortante în teren ale lui Iancu și Stanciu, care au înseninat partida. Băieți tineri, fără complexe, cei doi (dar mai ales Iancu), au demonstrat că în fotbalul nostru se așteaptă prea mult atunci cînd vine vorba de a lansa jucătorii foarte tineri, cînd vine vorba de a-i arunca în luptă în bătălii importante (nici chiar în campionat nu prea joacă băieții ăștia, de fapt).
Și am mai remarcat jocul foarte consistent al italianului Piovaccari, care a scos faulturi pe atacul Stelei, nu a ezitat să bage capul în pumnul portarului advers, a cîștigat cîteva mingi importante repliindu-se, a acroșat în stilul său personal, prin alunecare, alte cîteva baloane și s-a demarcat foarte bine în careu.
PS
Unul dintre comentatori ne-a spus cam de 20 de ori că doar în meciul Stelei se consemnează scorul de 0-0, pentru ca în minutul 90 să ne anunțe: și în acest moment Basel deschide scorul în meciul cu Chelsea…
Tot el ne-a spus și că ungurul Szalai e cel mai slab de la nemți (bine, în legătură cu faptul că acesta a fost preferat de nemți în locul lui Marica) . După ce ne-a spus asta, mă și așteptam ca ungurul să înscrie. Și n-a fost departe, acesta avînd două ocazii cît roata carului.
