Meciul dintre Vaslui și Ceahlăul a avut un rezultat previzibil, victoria gazdelor. Vasluiul care s-a chiniut literalmente la mijloc de săptămînă într-o restanță cu Chiajna, 0-0, a defilat acum, 3-0 cu Cehlăul. Mie „îmi pare rău” de antrenorul celor de la Ceahlăul, Vasile Mirăuță, un campion al declarațiilor interesante, în care mereu a spus cît de multă încredere are el în echipa aceasta al cărei antrenor este el și cum nu le este lor frică de nimeni. Și „îmi pare rău” că n-a ajuns la U Cluj, să-l vedem mai des în acțiune…Mi-a plăcut de Mirăuță ăsta din prima, din a doua și din a treia, dar l-am luat la ochi mai serios prin august, cînd a răspuns la una dintre cele mai idioate întrebări pe care am văzut-o (auzit-o) din partea unui ziarist (nu mai are rost să cităm, ziarul respectiv tocmai a dispărut de pe print-și oricum a apărut nesemnat):
Ceahlăul şi-a propus retrogradarea, dar după patru etape a ajuns pe loc de cupă europeană. Care e secretul?
Eu le-am spus un singur lucru jucătorilor, pe care îl repet săptămână de săptămână. Dacă ei, care sunt mulţi jucători tineri, vor să facă pasul spre o echipă mai bună din România, sau din străinătate, numai şi numai de ei depinde. Ei trebuie să-şi dorească asta, pentru că la Ceahlăul sunt toate condiţiile pentru a face performanţă. Nu vreau să ridic pe nimeni în slăvi, dar conducerea asigură toate condiţiile pentru performanţă. Ăsta e un lucru foarte important: să ai linişte la echipă!
Nu s-o fi prins Mirăuță ce era întrebat, de grija de a spune că la Piatra Neamț există toate condițiile pentru a face performanță…
PS
Mai țin minte și altă declarație, după Dinamo-Ceahlăul, 1-1: Sînt cîine de mic, sper ca într-o zi să antrenez pe Dinamo (Vasile Mirăuță, antrenor Ceahlăul).
