Acum vreo doi ani, prin martie 2012, scriam despre Tudor O. Bompa ( aici) pe care-l numeam părintele teoriei și metodologiei antrenamentului, una dintre marile personalități mondiale în domeniu. Era pe vremea cînd profesorul s-a alăturat programului Împreună pentru Sportul Românesc, un proiect al lui Mircea Barna de la Ancada. Tudor Bimpa, un ins, bineînțeles, cam neglijat de către profesioniștii din România, în dulcele stil clasic care ne caracterizează. Atunci, în 2012, avea 80 de ani, deci probabil era prea bătrîn. Acum, cînd a scris și Adevărul despre el (un excelent articol al lui Remus Florescu) are 82 de ani, deci tot bătrîn este, nu-i așa? Dar asta nu cred că înseamnă că teoriile lui au îmbătrînit…
Vă las să citiți articolul amplu al lui Remus Florescu. Sînt sigur că o să vă placă.
E aici.
Iar aici e cheia de boltă a unei stări de lucruri din România. E cuprinsă în declarația lui Tudor Bompa:
„Nu m-a chemat nimeni în România. Și nu e vorba de bani, e vorba de satisfacție. Nu am nevoie de bani, nu că sînt bogat, dar n-am nevoie de bogăție”.
2 comentarii
L-am cunoscut personal la Toronto pe Dl. Profesor Tudor Bompa.Un mare roman!
Ma bucur, Nick. Vezi ce bine e să stai in Canada? Mai pinzi si tu cite un mare roman…