Mai rar așa un personaj precum Ovidiu Pintea… Un om atît de direct încît simțeai că îți tremură picioarele atunci cînd intrai cu el în controverse și în același timp un suflet atît de mare încît atunci cînd aveai o rană, de orice fel, omul acesta ți-o putea face mai puțin dureroasă… Ferice de cei care s-au putut apropia de el și de cei care l-au avut sau îl mai au drept prieten. Pentru că Ovidiu Pintea, înainte de toate, are această vocație: de prieten absolut perfect. Ovidiu Pintea a fost supranumit Șarpele. Eu nu știu exact de unde vine porecla asta. Mai degrabă cred că de la faptul că purta ochelari decît de la posibila bănuială că ar fi putut fi… alunecos…(în această poză de acum 25 de ani s-a nimerit să fim unul lîngă celălalt: el e cel din dreapta)
Pe Ovidiu Pintea, deși nu e mai mare cu mult decît mine, l-am luat pe vremuri cu „dumneavoastră”…Așa mi s-a întîmplat și cu Șono, și cu Canada, și cu alții pe care i-am considerat, pînă să devenim prieteni, un fel de Dumnezei ai sălii sau ai stadionului…
Ovidiu Pintea avea ceea ce se cheamă distincție. Se știa îmbrăca, știa să se poarte în hainele acelea și știa să vorbească. Poate că de aceea a fost ales, în anumite momente ale istoriei lui U, conducător. Fie că a fost vorba despre celebrul SM Invest, fie că a fost vorba despre la fel de celebrul Curier Sportiv (o publicație după care suporterii și acum mai suspină…). Cu toate aceste calități de lider, Ovi știa să lase „nasul jos” atunci cînd situațiile o impuneau, știa să arate respect celor care meritau acest lucru, știa să se poarte în societate, cum ar veni…
Cu Ovi am stat de vorbă destul de mult și mi-am dat seama că este un om cu principii, principii de la care nu abdică nici dacă îl tai cu cuțitul. Și asta mi-a plăcut. Un tip care pentru adevărul este foarte important. Și asta chiar că mi-a plăcut.
Ovi l-a adus la sală pe Ioska Szoke, și asta a fost una dintre realizările lui memorabile. Cei doi au fost colegi de birou și, în pofida diferenței de vîrstă, păreau că se au ca frații…
Ovi, la fotbalul nostru, era un muncitor. Nu ieșea în evidență, dar prezența și uneori absența lui se făceau simțite. Fără Ovi meciul nu era la fel, așa cum cu el în teren sigur nu ieșeau clinciuri, pentru că el era cel care știa să aplaneze astfel de situații.
Omul acesta face parte din galeria marilor figuri ale Clujului. Cum să vă zic, e de „bonton” să spui, într-o discuție: așa, și eu am fost prieten cu Ovidiu Pintea, îl știi? Și-atunci, de partea cealaltă a mesei cel din fața ta va face ochii mari și în ei se va vedea că te respectă mult mai mult acum, că îl știi pe Ovi Pintea…
1 comment
mi-ai adus aerul de Ovi in preajma sufletului. multumesc !