Sergiu Suciu acum, în anul 2014.
Lui Sergiu Suciu prietenii îi spun Țuchi. El a jucat tenis de masă și a fost cotat printre primii 8 juniori ai țării, la un moment dat. Apoi, la seniori, a reușit să ia trei titluri de campion național cu echipa de seniori. „Ghinionul” său a fost acela de a fi prins o generație excepțională a tenisului de masă clujean, aceea cu Giurgiuca, Negulescu, Cobârzan și ceilalți monștri sacri, de care nu prea putea să te apropii…Cu toate acestea, Sergiu Suciu a fost acolo, aproape de ei, aproape de gloria sportivă cucerită de ping-pong-ul clujean.
Țuchi s-a căsătorit în 1972 cu Lucia Tănăsescu, o mare jucătoare de tenis de cîmp, iar fiicele sale, Sabina și mai ales Gloria au jucat și ele tenis.
O familie de sportivi, cum ar veni, dacă punem la socoteală și faptul că socrul său, domnul Tănăsescu, a fost un apreciat antrenor de tenis de cîmp.
Țuchi al nostru s-a consacrat în domeniul hotelier, unde a fost șef cam peste tot: la Siesta, la Napoca și la Stadion. Noi l-am prins de șef la Napoca, și asta se poate spune că ne-a folosit foarte mult, pentru că, se știe, după cîte o partidă încinsă mergea o bere. Și cum pe vremea aceea cu berea bună era o problemă, vă dați seama că jucătorii echipelor din Sala Sporturilor Horia Demian erau privilegiați. Țuchi îi (ne) răsfăța, din acest punct de vedere. Cîteva dintre banchetele de sfîrșit de sezon le făceam la Napoca. Și ce banchete, domnule, că despre asta s-ar putea scrie o carte…
Cu Țuchi am fost coleg de echipă, muncea mult, alerga tot timpul pe extremă, ziceai că e băgat în priză. De fapt, dacă urmăriți filmulețul postat aici, în dreapta, îl puteți zări mereu arînd terenul pe partea dreaptă. Nu intra în clinciuri de nici un fel, nu făcea comentarii, își vedea de treabă.
A venit apoi un moment mai dificil în viața lui, cînd a suferit o operație la ochi și a spus adio activității sportive. Cu toate acestea, obișnuia să vină cu noi, drept chibiț, în tribune și companion la repriza a treia. Iar după aceea, nu se știe de ce, nu a mai venit nici acolo.
S-a consacrat în presă, a condus posturi de radio și de televiziune, chiar și în presa scrisă a activat…
Azi, la bătrînețe, să zicem, ochii îl mai trădează. Picioarele, poate, și ele. Dar inima sa rămîne aceeași inimă care bate pentru sportul clujean și pentru toți prietenii acesuia.
