Să știți că titlul are un schepsis. Am vrut și noi să folosim patru litere „i” undeva și unde altundeva să folosim chestia asta decît aici, pe PMOB. Așadar, vă las în compania cronicii Raimondei:
Mda. Repriza a III-a a însemnat, azi, pe lângă obişnuitele discuţii pe marginea performanţelor sportive de pe terenul de baschet, un prilej de îmbogăţire a cunoştinţelor de ortografie şi morfologie, dovadă fiind chiar titlul cronicii!
Dar să începem cu începutul. Dacă meteorologii ameninţau cu tunete şi fulgere, cerul a fost nepermis de albastru la ora întâlnirii noastre săptămânale. Aşa că Nada a alergat de una singură prin parc, în timp ce noi am refăcut echipele de săptămâna trecută, cu menţiunea absenţei lui Miclăuş (din echipa noastră, adica: eu, Zăvă, Arthur şi Ovidiu Bar) şi a lui Marius (din echipa lor, adică Ilea, Rus, Tebu şi David). Nu de alta, dar acel 3-0 de săptămâna trecută a fost notat de Rus pe panou şi se cerea o revanşă.
Cu Blag pe post de chibiţ, echipa mea a dat totul pe teren şi a câştigat primul meci. Recunosc că mi-am exprimat bucuria victoriei puţin cam zgomotos, ca să ma răzbun pe Rus, dar nu am reuşit decât să îl supăr pe Ilea, aşa că la finalul meciului al doilea, care a dus echipa noastră la scorul de doi la zero, m-am abţinut.
Era să uit, dar şi în timpul meciului se pot învăţa lucruri noi. Cum ar fi pasa telefonată. Da, se pare că i-am dat o telefonată lui Ovidiu Bar. Nu ştiţi ce înseamnă? Vă spun eu, că acum ştiu: toată lumea se aştepta să îi pasez lui Ovidiu Bar! Oricum, meciul III a fost adjudecat de adversarii de azi, ceea ce i-a permis lui Daniel Rus să puncteze la despărţire, să nu cumva să uit: scorul general e 4-2.
În rest, dimineaţa a fost aşa cum ar trebui să fie: cu Răzvan şi Arthur – pioni de bază în atac şi în apărare; cu Ovidiu Bar grozav la aruncările de la mijlocul terenului; cu Ilea – excelent conducător de joc, mintea limpede a echipei lui; cu Tebu – băiat cuminte care faultează conştient şi uşor, sau inconştient şi dur; cu David exasperant de prezent pe tot terenul. Cu Lucian criticându-şi fratele, probabil uşor invidios că el încă nu poate intra pe terenul de baschet; cu Blag încurajându-i sau certându-i ba pe unii, ba pe alţii (ambii, cu regretul în voce că sunt doar spectatori) şi cu Nada, mereu dispusă să mă încurajeze când mă adun, la propriu, de pe jos.
În tot acest timp, parcul a fost animat de nuntaşi şi obiceiurile lor, care, într-o culme a nunţilor, ne-au invadat şi la cafea, dar când deja lucrurile importante fuseseră spuse între noi, aşa încât am putut renunţa la poveştile noastre ca să le ascultăm pe ale lor.
Pe sâmbăta viitoare!
PS. Nu v-am spus cine a fost trădat de propriii-i coechipieri? Are importanţă? Dacă da, atunci probabil fiecare dintre cei 8 de pe teren, sau niciunul J
1 comment
Nu sunt bune de nimic revansele astea, e prea liniste parca … 🙂