România nu s-a calificat la EuroBasket 2015, asta e știrea. Nu s-a calificat în pofida faptului că a avut un parcurs bun în grupă, cu 4 victorii și 2 înfrîngeri, ambele cu Letonia. A fost, în fapt, singura reprezentativă clasată pe locul 2 care nu s-a calificat, datorită coeficienților mai slabi decît al celorlalate. Cu toate acestea, emoția din jurul baschetului masculin (sport despre care nu se mai vorbise în termeni atît de frumoși de foarte mult timp) a fost un lucru de apreciat și de salutat. Oamenii și-au amintit că există baschet masculin, că băieții aceștia pot face performanță (asta în pofida unui campionat slăbuț la nivel european) și a re-demonstrat că antrenorul lotului, Marcel Țenter, este un tip de mare ispravă.
Minunea ar fi fost să ne calificăm, după zeci de ani de pauză, nu să nu ne calificăm. De aceea poate că ar fi bine ca acest eșec să fie privit drept o semi-realizare care să redeschidă interesul tuturor pentru echipa națională, dar mai ales al celor „responsabili” de asta.
Noi am rămas cu emoția acestor zile fabuloase în care toată lumea aștepta și se informa despre meciurile echipei naționale. Și asta a fost cel mai important. Pentru că, pînă la urmă, sportul e frumos dacă îți crează stări, oricare ar fi ele…