Citesc pe totalbaschet.ro, aici, că Miljan Medvedj a fost cel mai eficient clujean al meciului dintre U Banca Transilvania și CSU Ploiești. Pînă aici, nimic neobișnuit, că doar o mai fi fost el remarcat de-a lungul carierei sale. Ce o să vă spun însă poate că o să vă facă să înțelegeți de ce-am dat acest titlu..
Cu exact trei zile înainte de meciul de luni, stăteam pe terasa din fața Sălii Sporturilor, aveam o întîlnire cu Adi Cosma, de la Ancada. Și baschetbaliștii veneau din direcția sălii de recuperarea, înspre sala de joc. Iar ultimul era Medvedj, care își tîra după el piciorul stîng. Efectiv nu îl ridica din pămînt, probabil și pentru a și-l proteja, nu neapărat datorită unei dureri atroce. L-am întrebat ce are, pentru că efectiv m-am speriat, și mi-a spus simplu:
-M-am accidentat, dar trece în două zile.
Sper să mă credeți: după cum arăta mersul lui, n-ai fi zis că-i trece nici într-o lună, așa călca…
Și, iată, la trei zile după acest episod, citesc că a fost cel mai eficient clujean de pe teren, plecat fiind din postura de rezervă.
Sîrbul ăsta, cu care în timp am dezvoltat o relație de amiciție mai specială (ca și cu Cuic, de altfel), e uimitor. Și nu numai din punct de vedere sportiv. A revenit pentru a patra oară la Cluj, semn că iubește orașul iar de vorbit vorbește perfect românește. De dată recentă, cînd cu lansarea cărții mele, în iunie, m-a anunțat că știe de lansare și că va fi acolo. Și așa a fost. Și el, și Cuic, au fost acolo, în sală, susținîndu-mă de la distanță într-o zi importantă pentru mine.
Meda, ești mare. Mare de tot.

