De la un meci cu Steaua în postură de gazdă, pe care ai bătut-o de doar 3 ori în 47 de astfel de confruntări, așteptările pentru victorie erau infime. Nici palmaresul general nu era mai încurajator, 94 de meciuri dintre care U bătuse doar în 17 (în rest Steaua cîștigase 57 iar 20 se terminaseră la egalitate). În atari condiții, doar scorul de ieri, 4-1 pentru Steaua, pare greu de digerat. U trebuie să se concentreze însă pe meciurile care urmează și să uite repede această înfrîngere. Pînă la urmă, să pierzi în deplasare, la Steaua, nu e nimic neobișnuit. Li s-a întîmplat și altora.
Bine, poate că ieri au surprins inexactitățile evidente din apărare și o anume lejeritate cu care s-au tratat momentele de finalizare, acolo unde, cînd joci cu Steaua, ideal este „s-o bagi în poartă”, nu să te bazezi că mai poate veni o fază, și încă o fază…
Chiar și așa, clujenii au avut o parte din meci, scurtă de altfel, ceva mai luminoasă: cea de după superbul gol al lui Bucșa, cînd încolțise speranța că se pot bate pentru egalare. Toată povestea n-a durat decît 6-7 minute, pentru că fundașul Skvorc s-a complicat inutil ca ultim apărător și Steaua s-a desprins din nou…
Pentru suporterii lui U însă cred că e limpede că nu meciurile de genul acesta sînt cele decisive, ci mai degrabă cele cu echipele aflate în zona de clasament a formației clujene, meciurile acelea denumite „de șase puncte”.
Întîmplarea face ca exact în partida viitoare U să întîlnească o astfel de formație, și anume pe Viitorul. E o bună ocazie pentru ca jucătorii să-și ia o revansă pentru înfrîngerea din meciul cu Steaua.