Azi m-a sunat soția lui Dan Anca, fosta mare jucătoare de baschet a Universității, Floarea Anca:
-Ovidiu, eu nu am internet, nu am facebook, dar te rog pe tine să le transmiți mulțumiri suporterilor lui U. Am fost la Dan, de 1 noiembrie, și mormîntul era plin de flori, ca de fiecare dată. Mi se pare incredibil ca după 9 ani de cînd a murit Dan, de fiecare dată, că e vorba de ziua lui sau de 1 noiembrie, la mormîntul său să se perinde atîta lume. Te rog să le mulțumești, am fost foarte mișcată de gestul lor, mă bucur că nu l-a uitat lumea…
Așa că fac ce m-a rugat, și, mai mult, am cerut voie să iau o poză de la Peluza Șepcile Roșii, ca să pot ilustra (chiar dacă poza e neclară, e foarte sugestivă pentru ceea ce au făcut suporterii…)
Pe pagina de facebook a celor de la Peluza Șepcile Roșii scrie așa:
„Ca in fiecare an de 9 ani incoace, 20 octombrie este este o zi trista pentru noi. Este ziua in care Dan Anca a mers intr-o lume mai buna. Si ca in fiecare an, ne onoram legendele cum se cuvine. Azi, Peluza Sepcile Rosii a depus o coroana de flori la mormantul lui „nea Dan”. Odihneste-te in pace maestre!
Noi suntem Peluza Sepcile Rosii, Niciodata nu ne vom uita stramosii!!!”
Ce să mai spun: Dumnezeu să te odihnească în pace, Nini!