Tebu predă trompeta lui Miclăuș. Amîndoi par fericiți, dar din motive diferite.
S-a jucat în draci astăzi, pe terenul de baschet din parc. Am fost 9 combatanți, plus susținerea de la distanță a Raimondei, care ne-a trimis mesaj că nu poate ajunge azi, din păcate. Așadar s-a lăsat cu un maraton baschetbalistic, 5 meciuri, unul mai frumos decît celălalt, și cu un schimb simbolic de generații, dar numai în ceea ce privește trofeul simbolic de „trompetă a etapei”.
Am jucat așa: trei meciuri am fost noi cinci și ei patru, iar două meciuri ei cinci și noi patru, așa că se poate spune că deși am învins cu 3-2 corect ar fi fost să mai jucăm un meci în aceleași condiții.
Oricum, atmosfera a fost fantastică. Pînă și cei doi…cocoși, Ilea și Arthur au schimbat azi amabilități de era să oprim jocul pe motiv de liniște.
Viața e frumoasă dar merită trăită (din categoria perle ale regilor nemuritori)
Am fost în echipă cu Rus, Arthur, Luci și Miclăuș, dincolo fiind Ilea, Cristea, Tebu și Ovidiu, la ei trecînd Miclăuș în ultimele două partide.
Am ieșit la rampă pe rînd. Cei patru de dincolo au tras tare de ei, au jucat trei meciuri cu un om mai puțin, au pierdut cu 2-1 la general, dar s-au ținut tare. Apoi am jucat noi un meci în patru, dar am reușit surpriza și i-am bătut. În cel de-al cincelea am pierdut la mustață, dar mai bine așa, pentru că 4-1 nu reflecta adevărul din teren.
MVP l-am votat pe Arthur, el jucînd azi perfect.
La polul opus, cel al trompetei, a fost nevoie de îndelungi deliberări, voturi, contestații, dar pînă la urmă măgăreața a căzut pe Miclăuș. Acesta, cu demnitate, a luat trofeul transmisibil, dar în același timp întreba de zor: sper că veniți în 27, că nu-i sărbătoare?
Semn că îi place trompeta, dar nu prea…
E clar că data viitoare se va anunța un Miclăuș spre MVP.
ps
Eu n-am ajuns la repriza a treia, la Sportul, deci nu știu ce s-a discutat. Nu avea rost să scriu ceva din burtă, nu? Dar dacă știți voi…
