
Victor Crivoi, în august 2014, la Winners Tennis Club, după cîștigarea futuresului. Foto: Daniel Rus, stiridesport.ro
Cînd l-am întrebat pe Victor Crivoi, mirat, cum de joacă la Brașov mi-a spus că a revenit în România cu treabă și pînă să o înceapă, în loc de alte ocupații și-a zis să joace tenis. Și s-a înscris la futuresul de la Brașov, a înșirat niște adversari, a jucat finala cu un alt veteran, cu Crăciun, și dacă tot a ajuns în finală, a și cîștigat-o (7-5, 6-1).
Jucătorul pe care o să-l ținem minte mereu mai ales pentru punctul decisiv adus echipei de Cupa Davis a României din meciul desfășurat la Cluj, cu Finalanda (căpitan nejucător Ciprian Porumb, care a avut inspirația de a-l juca) continuă să ne impresioneze prin dragostea lui pentru sport. Dacă atunci, după meciul cu Finlanda, imaginile cu picioarele lui sîngerînde au făcut prima pagină a ziarelor de sport, acum probabil mai puțină lume este racordată la activitatea lui. Cu un picior trăgînd spre retragere, Crivoi mai crede în celălalt picior, care îl trage mereu și mereu spre terenul de tenis, un spațiu care îi este atît de drag. Un loc pe care l-a cucerit dar și loc care îl ademenește mereu.
E reconfortant pentru amatorul de tenis să întîlnească un astfel de exemplu de devotament pentru sport, e important pentru tinerii jucători să aibă în față astfel de modele, e bine că există sportivi precum Victor Crivoi.
Am dat învingătorului ce e al lui, dar merite incontestabile în turneul de la Brașov are și Dacian Crăciun, finalistul, care are o poveste asemănătoare sau, cine știe, poate chiar identică.
1 comment
Fara legatura cu subiectul.
Intrebare:cum a putut rata Clujul meciul dintre O’SULLIVAN-BINGHAM??!!
De necrezut!