Milan Medvedj (jos, în dreapta), directorul sportiv al Universității, cel căruia ar trebui să i se dea rolul de „solist” la echipă. Foto: Dan Bodea
Rezultatele slabe din ultimii ani au îndepărtat lumea de baschetul clujean feminin. Universitatea lui Nicolae Martin, omul căruia i se dedicau poezii după meciul cu Primigi, „responsabilul” de titlurile acelea venite pe bandă rulantă în anii 80, Universitatea aceea trăiește doar în amintirile unora. Dar numele lui Nicolae Martin a fost pomenit din nou, cu ocazia memorialului ce a început duminică iar parfumul vremurilor de altădată, pe care l-am căutat ieri la sală, l-am descoperit cînd am văzut-o în tribune pe una dintre elevele sale preferate, pe Aurora Dragoș. Am mai „ginint” prin tribune cîțiva „vechi”, mai puțini ca altădată, dar suficienți cît să-mi aducă aminte de vremurile bune.
Din fericire, la nivelul audienței, se poate vorbi de circa 200 de spectatori, ceea ce nu cred că s-a mai întîmplat în ultimele ediții de campionat, cel puțin. Aceștia au ținut să fie prezenți la primul meci al Memorialului „Nicolae Martin”, cel dintre Universtiatea Cluj și ICIM Arad. Suflul nou de la echipă și în special cooptarea lui Milan Medvedj în staff au fost alte două motive care au suscitat interesul pentru acest meci amical.
Despre partida propriu-zisă, ea părea una dezechilibrată încă înainte de a începe. Nu de alta, dar pentru Universitatea timpul pentru reînchegare era prea scurt iar pentru ICIM vorbea palmaresul de dată recentă, unul din care nu lipsesc titlurile naționale sau participările în cupele europene. Dacă adăugăm faptul că la Arad a jucat în ultimii ani și una dintre cele mai bune jucătoare românce, Monica Brosovsky, că echipa e antrenată de portughezul Jose Miguel Peres Araujo (4 titluri de campion, ultimele două la Sport Alges e Dafundo, antrenor secund la lotul de senioare al Portugaliei, dar şi la cel de sub 20 de ani, fost antrenor secund la băieți în 2005/2006 şi 2006/2007 la Sport Clube Lusitania) sau amintirea unui 82-38 administrat clujencelor în Cupa României din 2010, problema învingătoarei nu cred că și-o punea nimeni.
Foto, prin amabilitatea lui Dan Bodea
Meciul s-a terminat cu 51-85 (20-27, 6-20, 13-18, 12-20), cu marcatoarele Ashley Grimes-17 puncte, Flavia Ferenczi – 9, Irina Gavrilă -8, Ines Ajanovic – 8, Marija Prlja – 5, Shanara Clark – 4 puncte, respectiv McCarthy 20, Ried 18, Stoenescu 11 , Dyer 11, Karakasevic 9, Mercea 9 , Gill 4, Manea 3, pentru Arad.
În primul sfert, cînd Universitatea a jucat cel mai bine, la scorul de 20-24 și doar trei secunde de joc, o neatenție defensivă (fault pe aruncare) a făcut posibilă desprinderea la 7 puncte pentru Arad, într-o perioadă de joc în care gazdele încercau să țină ritmul. Apoi a venit sfertul al doilea, cel mai slab pentru clujence, cu doar 6 puncte marcate (dintre care patru în ultimul minut) și scorul pauzei s-a „rotunjit”. În repriza a doua diferența a fost mai mică, 13 puncte pentru Arad, rezultatul sfertului doi fiind, în fapt, cel care a dezechilibrat balanța finală.
Flavia Ferenczi, așteptată să iasă la rampă.
Dintre jucătoarele clujence, cel puțin prin prisma punctelor de pe tabelă, s-a remarcat Grimes dar o bună perspectivă se întrevede și pentru jocul sîrboaicei Marija Parlja, dacă va înțelege cît de important este rolul său în angrenajul echipei.
Cîteva observații, amestecate, plusuri cu minusuri:
-mi s-a părut curajos felul în care au fost selectate partenerele de întrecere ale clujencelor. ICIM Arad, care tocmai venise de la un amical cu echipa din Miskolc (una care participă în FIBA Eurocup Women, a doua competiție din baschetul european) și CSU Alba Iulia, o altă echipă puternică pe plan intern. În loc să invite două formații care să le stea la îndemînă, cei de la U au preferat parteneri puternici, care să le dea imaginea stadiului în care se află, și asta e bine.
-pentru un meci amical (și încă unul căruia nu i s-a făcut o promovare din cale-afară), 200 de oameni în sală n-au fost puțini.
-echipa Universității nu are o vedetă printre jucătoare, dar are una pe bancă. Este vorba despre Milan Medvedj, căruia ar trebui să i se acorde exact această valență, de conducător tehnic. Implicarea lui în desenul tactic ar fi bine să se impună, pentru că altfel acesta ar putea arăta destul de dezarticulat, așa cum a și fost de multe ori pe parcursul acestui meci amical. În partida de ieri clujencele au suferit la unul dintre capitolele majore din baschet, și anume la recuperări. Ele sînt cele care dau consistență jocului și curaj celor care aruncă de la distanță. De asemenea, rolul conducătorului de joc e de așteptat să se îmbunătățească, de multe ori spectatorul cu ochi pentru baschet avînd impresia, ieri, că fazele de atac se desfășoară oarecum la întîmplare. Pînă la urmă, venirea lui Medvedj asta trebuie să însemne: determinare, luptă și sacrificiu pentru echipă. Ieri, poate și din cauza emoțiilor, clujencele nu au arătat prea multe dintre aceste deziderate. Dar nu e timpul pierdut.
