Pascal Maria, la Cluj
Printre marile personalități din lumea tenisului, prezente la Cluj cu ocazia meciului din Fed Cup, s-a aflat, la loc de mare cinste, celebrul arbitru francez Pascal Maria. În momentul în care am aflat că va fi printre arbitrii meciului, primul impuls a fost să verific încă o dată. Și încă o dată. Și-apoi m-am ciupit, și-apoi m-am dumirit: într-adevăr, Pascal Maria era la Cluj. Ne-am și strîns mîinile într-una dintre zilele premergătoare meciului, deci era clar, nu îmi mai trebuiau confirmări. Aveam să-l urmăresc apoi, cum îi face cu ochiul lui Ilie Năstase cînd acesta îi dădea „indicații” în timpul jocului Monicăi Niculescu, cum schimbă din mers deciziile arbitrilor de linie, cum le aprobă deciziile ridicînd degetul mare, în semn de prețuire colegială…
Pascal Maria a reușit să treacă peste o febră rebelă ce era să-l facă indisponibil pentru meci cu profesionismul celui care știe că a venit aici să-și facă treaba, nu să se plîngă.
În zilele acelea în care ne-am intersectat mi-au venit în minte niște momente. Azi le-am căutat, ca să vi le arăt și vouă. Iată, de exemplu, ce i-a făcut acest Pascal Maria marelui Nadal (într-un moment în care l-a lăsat perplex pe spaniol, cel care credea că va rejuca punctul, doar că punctul trecuse la Soderling, pentru că așa a hotărît Pascal Maria…):
„Frumos” moment, nu?
Apoi, un alt episod memorabil, un interviu al său pentru www.wearetennis.com, interviu cu un titlu…interesant: „Pascal Maria merge la toaletă de 25 de ori înainte de meci!”
Pascal Maria, alături de Andreas Egli și Marijana Veljovic, la ceremonia de deschidere a meciului România-Cehia, la Cluj
Spicuiesc din acest interviu, dar nu în ordinea răspunsurilor (începem cu cel din titlu):
-Cum te pregătești înainte de meci, din punct de vedere mental și psihic?
-Beau mult alcool (rîde). Nu. Înaintea fiecărui meci mă duc la toaletă de 25 de ori. Din două motive: mă ajută să mă eliberez, să mă concentrez puţin, dar de cele mai multe ori mă tem să nu am o urgenţă în timpul meciului.
-Chiar și azi ai emoții?
Bineînţeles. Am nevoie de trei puncte pentru a intra în meci. Întotdeauna. În timpul acesta, pot să spun că mă iau toate transpiraţiile. După ce se joacă cele trei puncte, parcă se formează o bulă în jurul meu, iar eu încep să intru în meci
–Ca majoritatea jucătorilor, probabil şi tu ai mici superstiţii care te ajuntă să rămâi în acea „bulă”…
-Nu sunt superstiţios. Sunt arbitri care păstrează întreaga lor carieră aceeaşi monedă pentru tragere la sorţi. Eu, în schimb, am câte una nouă de fiecare dată. Ori le pierd, ori le cheltui!
(aveţi tot interviul aici, era în 2013…)
Ce ziceți? Interesant omul, nu?
Ei bine, am stat în aceeași lojă cu acest arbitru, l-am urmărit, l-am studiat și fără „să dau din casă”ceea ce nu e de dat (pentru că alta era treaba mea acolo, nu să scot știri sau materiale spectaculoase), pot spune două trei vorbe despre el:
-în primul rînd, o răceală rebelă, cu febră mare de tot, era să îi compromită șansele de a arbitra. A tras de el, a îngurgitat pumni de medicamente, și în pofida faptului că în dimineața primei zile oficialii erau sceptici, s-a prezentat la meci. Și a arbitrat. Și a făcut-o foarte bine (dar asta poate nici nu era cazul să o precizez).
-în a doua zi, ușor mai bine fizic, se bucura totuși că va avea meciul al doilea, care ar fi fost și ultimul. O mică problemă însă a a cu Marijana Veljovic, și cineva trebuia să-i țină locul acesteia și la meciul de dublu. Și, bineînțeles, Pascal Maria a fost cel care a sărit în ajutorul colegei sale. Și a mai arbitrat un meci.
-la meciul Monicăi Niculescu, Pascal Maria îi mai făcea cîte un semn lui Ilie Năstase, semne de-ale lor, de-ale marilor oameni de tenis. Și păreau că așa, cu semnele lor nevăzute, umplu de farmec o întîlnire de tenis de clasă mondială…
-din cînd în cînd, atunci cînd era în boxă, urmărea scorul meciului Franța-Italia, pentru că, nu-i așa, era direct interesat…
-dar cel mai mult mi-a plăcut o fază, aparent banală, dar poate cu atît mai neobișnuită: la un moment dat (unul în care nu arbitra), între seturi, a dat să plece pentru a-și lua ceva de la protocolul pentru oficiali. S-a întors din drum și ne-a întrebat, pe medicul Fed Cup și pe mine, dacă vrem ceva, o cafea sau un sandwich. Adică ne-ar fi adus ceva de mîncare și de băut, dacă am fi avut nevoie…
Ce ziceți?
La Cluj a venit un greu al tenisului mondial, asta e evident. N-o fi cel mai iubit, poate nici cel mai simpatic pentru unii sau pentru alții, dar așa, ca prezență, fără să mai vorbim de profesionalismul său, această apariție a fost una senzațională.
M-am bucurat.
Cine știe dacă ne-am fi întîlnit vreodată dacă n-ar fi fost acest meci la Cluj…
…………………………
Toate fotografiile din acest material îi aparțin lui Rus Daniel, cel care mi le-a pus la dispoziție. Și îi mulțumesc mult de tot pentru asta.
1 comment
Felicitari Ovidiu . Un articol deosebit , documentat , interesant si inedit. Un om (Pascal) dintr-o breasla in general …hulita, fluierata tine in frau doi/patru „gladiatori” si sapte mii de suflete! Bravo!