Ungur, învingător.
Foto: Daniel Rus
„De Sărbători nu puteam să tai friptura cu cuțitul”, așa mi-a spus într-una dintre diminețile trecute Adrian Ungur, referindu-se, plastic, la accidentarea de la încheietura mîinii cu care joacă tenis (suferită în noiembrie). N-am vrut să scriu asta înainte de meci și n-aș fi făcut-o nici dacă pierdea. Înainte de meci informația nu prea avea rost iar în cazul unei înfrîngeri părea ca o scuză. Acum însă, după această victorie entuziasmantă, poate că nu strică să știm cîte ceva și despre durerea din sport.
Să nu joci tenis două luni, noiembrie și decembrie, exact cînd e să-ți faci planuri pentru următorul sezon, ce poate fi mai debusolant? Să știi că vine Cupa Davis în martie și tu să nu prea iei în calcul prezența ta, ce poate fi mai frustrant?
Și, totuși, Adrian Ungur a găsit resorturile interioare, mai ales, pentru a se reface. Iar Cupa Davis, acest vis la care aproape renunțase, s-a dovedit arcul care l-a împins decisiv spre victorie, din toate punctele de vedere. Revenit „din morți”, de la 2-0 pentru adversar, apoi salvînd o minge de meci în setul al patrulea, Adrian Ungur a reușit o victorie entuziasmantă, în cinci seturi, după o luptă cu Zemlja care lovea năprasnic din seriviciu, „măciuci” cum spun tenismanii, unele care păreau că nu se termină niciodată.
De fiecare dată cînd priveam la retururile lui Ungur mă gîndeam: asta e mîna cu care nu putea tăia friptura de Sărbători, oare mai rezistă mult?
Și a rezistat Adrian Ungur.
Și a repurtat o victorie superbă, care repune România pe drumul spre un mult visat meci cu Spania, un meci care se va juca din nou în țara noastră.
După victorie, Ungur nu l-a uitat pe cel care l-a făcut bine. Cum nu a uitat să pomenească nici rolul publicului:
‘O asemenea victorie în Cupa Davis, mai ales când joci acasă, te încurajează, îți dă încredere pentru viitor și sper să se întâmple așa. Mai ales că vin după o perioadă de două luni și jumătate în care nu am jucat deloc din cauza unei accidentări și, dacă nu ar fi fost doctorul nostru, care m-a făcut bine, nu cred că eram astăzi aici. Trebuie să mulțumesc publicului arădean, care a fost extraordinar, foarte călduros, a fost alături de mine de la primul punct până la ultimul, ajutându-mă cu adevărat să obțin victoria”.
