Primul start al zilei de duminică, 10 aprilie, a fost la ora 09.00, Crosul Banca Transilvania.
Dis de dimineață am întîlnit-o pe Boglar Boer, o alergătoare cunoscută în Cluj. Era pe podul de la gară, accelerînd înspre stația de tramvai, grăbindu-se la Cluj Arena. Am mers pînă la urmă împreună și am avut timp să povestim despre această istorie, cu maratonul AROBS. Și-a amintit cum acum vreo 3-4 ani Horațiu Morar visa doar la o asemenea amploare pe care iată, și anul acesta, maratonul o are.
Și nu numai în ceea ce privește reprezentarea internațională ci, mai ales, datorită emulației pe care o stîrnesc cursele populare. Horațiu Morar și Voicu Oprean au făcut și de data aceasta o treabă foarte bună. Au scos tot Clujul din casă, la mișcare, fie că a fost vorba despre alergători, susținători ai acestora sau simpli specatori ocazionali care s-au transformat, foarte rapid, în susținători ai celor care alergau.
A fost cum nu se poate mai reconfortant să descoperi atmosfera de azi.
Horațiu Morar (dreapta) și Răzvan Itu (vicepreședintle Federației Române de Tenis).
Am traversat orașul destul de devreme, pe la 07.30. Deja se puneau în mișcare, spre stadion, cei care urmau să participe la diferitele probe. Îi recunoșteai ușor, după echipament, și după mișcările specifice de încălzire pe care le făceau fie așteptînd în stații autobuzele fie chiar în mers…
L-am văzut și pe Horațiu Morar, pe bicicletă, coborînd în dreptul intersecției cu strada Cuza Vodă pentru a le înmîna polițiștilor din intersecție un banner uriaș cu însemnele „Circulație Deviată”. Se vede treaba că omul s-a pregătit cu de toate cum se putea intui că a avut o dimineață agitată încă înainte să înceapă adevărata…agitație.
La stadion, la 08.30, animație de zile mari. Și, totuși, ordine. Lumea știa pe unde se ajunge pe pistă, apoi părea familiarizată cu lucrurile, semn că în ceea ce privește comunicarea s-a stat foarte bine.
În tribune susținătorii erau cu aparatele de fotografiat pregătite pentru a imortaliza momentul cînd primii alergători vor părăsi pista.
Printre concurenți, stare de bine. Animație și acolo. Zîmbete. Și emoții, se poate spune.
Mi-am încurajat și eu favoritul, pe Adi Hădean, cel care a terminat cursa de maraton. Maratonul cel mare, cum ar veni…
Apoi start după start, în toate probele programate, inclusiv în proba probelor, maratonul cel adevărat.
A urmat momentul Străzii.
Un Cluj împînzit de oameni în echipamente colorate. Alergînd, cu toții.
Cu trecerea vremii, unii oboseau. Și chiar dacă nu mai alergau își păstrau locul pe șosea și o luau la pas, cu gîndul să termine oricum cursa.
De pe margine, voluntarii își făceau treaba impecabil. Cu cele mai diverse ustensile de făcut zgomot, aceștia nu pridideau cu încurajările.
Am auzit azi de mii de ori cuvîntul Bravo.
Și l-am rostit la rîndul meu, pentru că într-adevăr participanții meritau aceste încurajări, pentru determinarea și seriozitatea cu care și-au jucat rolul de sportivi exemplari.
Străzile Clujului au avut din nou viață.
De data aceasta o viață sănătoasă.
În Cluj nu te plictisești niciodată, asta e clar.
A fost o zi foarte frumoasă.
1 comment
o super duminica a fost cea cu maratonul! la cat mai multe de genul asta!