Povestea echipei României la Euro nu s-a terminat, asta e clar. Așa cum sîntem obișnuiți, dacă o să batem Albania și dacă o să ne calificăm vom face nuntă iar dacă vom rata depășirea grupelor vom face înmormîntare. Pînă atunci ne putem pune cîteva întrebări, nu-i așa?
-Putem ieși derutați după fiecare meci dacă ascultăm cometariul live, pentru că acesta este de cele mai multe ori unul care merge „cu faza”: dacă sîntem conduși adversarii sînt mai buni, mai bine plătiți, joacă în campionate mai tari iar dacă sîntem în avantaj ne depășim condiția, sîntem peste ei, valoarea noastră de grup este superioară, avem inimi care bat la unison…
-Putem ieși derutați după fiecare meci pentru că nu știm dacă atunci cînd rezultatul e bun acesta e rodul gîndirii lui „nea Puiu”, al secunzilor sau al tuturor celor 4. Și invers, bineînțeles. Limbajul trupului, cel puțin, nu ne arată dacă Iordănescu e stăpîn pe situație. Mai degrabă secretul pare să fie obiectul strîns în pumnul său, obiect care poate aduce noroc sau ghinion.
-Putem ieși derutați după fiecare meci pentru că nu știm de ce nu joacă mai mult fotbaliștii care ne plac, gen Sînmărtean, Alibec sau Andone. Și riscăm să rămînem așa, cu impresia falsă că noi ne-am pricepe mai mult la fotbal decît selecționerul, pentru că acesta din urmă nu pare foarte hotărît să le dea mai multe șanse (ca și cum am fi niște obișnuiți ai turneelor finale europene și mondiale și-ar mai rămîne timp pentru…experimente). Deocamdată trebuie să jucăm la siguranță, cu „muncitori”, nu cu „artiști”. Ca și cum important este să nu ne facem de rușine, nu să ne acoperim de glorie.
Lăsînd lucrurile acestea care ne pot deruta la o parte, putem să ne întoarcem la matematica simplă care ne spune că dacă Franța bate tot și noi învingem cu 2-0 Albania nu numai că ne calificăm, dar o facem de pe locul al doilea.
Așa că pînă una alta să le dorim mult succes francezilor, să țină și arbitrii cu ei, să aibă noroc și tot ce vor ei.
Duminică ne repliem, cu Albania, Doamne ajută!
PS
Două criterii din cadrul statisticilor de după meciurile cu Franța și cu Elveția (cele care sînt disproporționate, pentru că restul denotau echilibru):
-Posesia noastră cu Franța: 41 la sută. Cu Elveția: 38 la sută.
-Total pase: Romania 280 -Franța 502 și România 237 -Elveția 522
-Total pase realizate (reușite): România 199- Franța 422 și România 179 -Elveția 459
Concluzia pe acest subiect: nu ținem prea mult mingea și nici nu pasăm prea mult