Claudiu Gheorghiță, la proba de sol, în Babeșul anilor 80. Foto: Daniel Vero
Trei personaje, toate cunoscute, mi-au adus aminte într-o zi de duminică, de final de august 2016 de alte mii de zile petrecute într-un loc special: Babeșul. Poate cel mai drag loc al nostru din tot Clujul.
Să vedem personajele (aveți cîte un link pe numele lor, pentru că m-am intersectat de-a lungul timpului cu fiecare dintre ei, la modul foarte plăcut):
–Tiberiu Matei, amicul fotograf, a pus poza aceasta pe facebook
–Daniel Vero, clujean vechi, acum locuitor al Budapestei, e autorul fotografiei. El mi-a marturisit ca foarte multi au folosit aceasta fotografie fara acordul sau. Daniel, atunci cind a emigrat in Ungaria, a luat cu sfintenie cu el aceste fotografii care sa ii aminteasca de Babes si bineinteles ca nu se simte deloc bine atunci cind isi vede munca folosita fara acordul sau.
–Claudiu Gheorghiță, pe care de asemenea nu se poate să nu-l știți, e cel care acum vreo 30 de ani era unul dintre cei mai pricepuți alunecători pe burtă din Babeș.
Proba aceastea era așa: cimentul era dat cu apa, astfel încît aluneca perfect. Iar dintr-o parte, băieții cei mai curajoși își dădeau drumul pe burtă și cîștiga cel care ajungea cel mai departe. Țin minte că Tomuța Călin era campionul absolut al Babeșului. Iar fetele erau înnebunite de acești eroi.
Timpul nu mai e la fel. Atunci părea că stă în loc și că ne așteaptă cuminte să ne terminăm jocurile din Babeș. Țuiul era proba-probelor, fotbalul era la loc de cinste, pokerul și whistul erau regii cărților, altele decît cele de citit.
Timpul era prietenul nostru, eram milionari în timp.
S-a dus.
Dar au rămas amintirile acestea fantastice. Îi felicit pe cei trei pentru ideea de a le readuce la vedere.
Aveți aici un articol despre cîteva dintre sporturile de pe atunci…
