La mișcarea din această săptămână ne-am strâns zece oameni, exact cât pentru niște dueluri clasice pe parchetul de la Ghibu. La sosirea în curtea liceului din Grigorescu, am avut puține emoții în privința disponibiliății sălii de sport pentru întrecererile noastre, fiind o zi în care se recuperau cursuri. Problema a fost rezolvată rapid, iar în scurt timp am fost gata de joc.
Să vă spun, așadar, echipele. Blag i-a avut drept colegi pe Muri, Mihai Lăpușan, Vali Lemnaru și subsemnatul. Formația adversă a fost alcătuită din Paul Olar, Silviu, Tebu, Miclăuș și Răzvan. Contrele verbale au fost mai dese ca de obicei, dorința de victorie fiind mare de ambele părți, însă totul s-a lămurit la analiza jocului. Am jucat 4 partide, scorul final fiind 2-2, ca să nu se supere nimeni.
Ca să termin rapid cu mine, am să vă spun întâi cum m-am descurcat eu. Am făcut risipă mare de efort, însă am ratat nepermis de mult, coechiperii punându-mă în situații foarte bune de a înscrie. Am avut și aspecte pozitive în joc, dar prestațiile mele trebuie să crească la următoarele întâlniri.
Ovidiu Blag a avut o zi în nota personală, fructificând majoritatea șanselor avute. A făcut de asemenea eforturi în unele momente pentru a se replia în defensivă.
Muri a fost din nou așa cum îl știm, sprinten, cu un procentaj al aruncărilor mai bun decât în ediția precedentă. La nevoie, a marcat și de la distanță, ținându-ne în joc într-un moment important.
Mihai a fost coordonatorul nostru de joc și ne-a împărțit pase pe tot terenul, având totodată pătrunderi excelente sub panou. A păstrat ce a avut mai bun pentru ultima partidă, atunci când numeroasele sale reușite din spatele semicercului ne-au dat avânt.
Vali Lemnaru a contribuit din plin la ambele faze ale jocului, având câteva realizări notabile. Acțiunile sale personale sunt deja o marcă înregistrată, plecând lansat de multe ori către coșul advers.
De cealaltă parte, Olar și Cristea au fost shooterii de care avea nevoia echipa al cărei lider este Miclăuș. Aceștia au transformat niște încercări de la depărtare în momente importante.
Paul este adversarul meu preferat, încercând să mă apăr agresiv la el de fiecare dată, știind de ce este în stare. El a coordonat majoritatea acțiunilor inițiate de gruparea opusă.
Silviu a încercat de multe ori să mă blocheze în încercarea de a stopa acțiunile echipei sale și a fost un pion de bază în atacurile poziționale ale formației din care a făcut parte.
Ovidiu Tebu a avut o evoluție mulțumitoare pe postul de pivot, reușind să mă căpăcească în două rânduri și să-și ajute echipa în spațiul de trei secunde.
De Miclăuș, numai de bine. A fost căpitanul de care aveau nevoie și a știut să stea întins pe parchet mai mult decât era cazul pentru a obține posesia.
Răzvan este de neoprit în pătrunderile sale către panou și recuperează foarte bine mingea. Un om esențial în angrenajul acestora, pe care îl deposedezi cu mare dificultate.