Am asistat azi la o partidă de polo din campionatul intern, Poli Cluj-Rapid. Poli cîștigase ieri, reușind astfel prima victorie dintr-o serie de 23 jucate pînă acum în actuala ediție, scor 10-6, cu 7 goluri marcate de către Paleacu. Azi minunea nu s-a mai repetat și Rapid a cîștigat cu 14-4.
Au fost, cu toții, 25 de spectatori. Cîțiva, vreo 5, nostalgici ai polo-ului clujean, pe care i-am recunoscut. Restul, probabil rude ale clujenilor din bazin. Cu toată această asistență redusă ca număr, atmosfera e frumoasă la un meci de polo. Apa, căldura din interior, ecoul, culorile, e frumos la bazin, altfel…
Cu meciul, nu prea multe de spus.
Poate totuși un moment, cel în care portarul clujean, vrînd să lanseze o minge pe contraatac, a trimis mingea în propria transversală, de unde aceasta a ricoșat în propria poartă. Sau poate secvențele ușor ridicole în care antrenorul bucureștean a încercat să ne impresioneze pe toți cei 25, agitîndu-se și făcînd spectacol cînd echipa sa conducea cu 8 goluri…
Sportul în sine e fermecător. Să vii la un meci de polo rămîne o experiență de neratat, una care merită repetată, indiferent de rezultatul din teren. Sigur, ne dorim o revigorare a polo-ului clujean, dar asta se poate întîmpla și dacă spectatorii se întorc un pic cu fața înspre acest sport captivant.
