Răcit cobză patru zile, n-am rezistat însă tentației de a fi alături de pmob-iștii mei, mai ales că am lipsit, motivat, trei săptămîni. Și chiar acum, cînd eram accidentat, a trebuit să jucăm 8 meciuri, un adevărat tur de forță și de asemenea un record.
Din capul locului trebuie spus că echipa lor a avut multe de tras, pentru că le-a lipsit un om, ceea ce contează. Formula lor a fost cu Lăpușan, Radu, David, Miclăuș și Tebu, în timp ce noi am fost șase, cu Rus, Răzvan, Chertes, Liviu, Silviu și cu mine.
Au luat primul meci, apoi am ajuns noi la patru victorii consecutive, momente în care am crezut că asta e, facem poza și plecăm. Dar n-a fost așa, s-au mai jucat trei meciuri, cu un scor final foarte strîns, adică aproape 4-4 (în sensul în care despre ultimul coș mai așteptăm încă proba video, nu se știe dacă a fost de dincolo de semicerc sau jucătorul a călcat linia…)
Oricum, la repriza a treia s-au abordat cu totul alte subiecte, unele legate de faptul că trupa nouă care ne servește a cam încurcat omletele între ele.
Miclăuș n-a scăpat ocazia să ne încaseze cei 30 de lei, de data asta m-a prins pe mine bun plătitor, probabil pentru săptămînile în care am lipsit să mă fi încasat, că altfel nu îmi explic (probabil cuantumul amenzilor…)
Nu te poți supăra însă pe el, mai ales că a făcut cam cel mai bun meci al lui de cînd vine la mișcare, cu atît mai important cu cît a făcut parte dintr-o formație în care cel puțin trei dintre jucători au avut sau mai au tangență cu baschetul adevărat.
Acum, ce să zicem? Așteptăm săptămîna viitoare, pentru o nouă confruntare…