Întâlnirea se anunța una de zile mari, cu o prezență record și cu revenirea în teren a lui Fărcaș exact cînd era să iasă din „anul sportului” (declarația a fost dată chiar de el, la început de sezon) fără să fi fost la baschet decît o dată în 2017 (noroc că merge la fotbal mai des). Spiritul Crăciunului s-o fi potrivind pentru alții, pentru că la noi n-a prea nimerit ușa deschisă decît de vreo două ori, atunci cînd a ieșit Miclăuș la vestiar, accidentat.
Revenind la Fărcaș dar doar pentru ca să putem trece mai departe, omul n-a jucat deloc rău, ba chiar s-a remarcat prin cîteva intercepții de zile mari și mai ales prin faptul că n-a improvizat, nu a pierdut mingi, a dat drumul balonului la cei mai rutinați și a rezistat cu brio ritmului drăcesc impus de cei mai tineri.
Revenind acum la „spiritul” Crăciunului, în loc să fim mai buni, mai breji, mai treji, am fost mai răi înspre foarte răi. De vină a fost cu siguranță miza, pentru că s-a mers cap la cap pînă la 3-3 la meciuri, astfel încît decisivul (pe care, vorba lui Lăpușan, n-ar mai fi trebuit să îl jucăm) a fost unul de foc.
A cîștigat pe merit echipa mai bună azi, adică Lăpușan, Chertes, Ilea, Radu Simu, Fărcaș și Silviu.
Pentru noi, pentru ceilalți, rămîne bucuria de a fi rezistat unei asemenea echipe puternice, chiar dacă am avut în teren un veteran și un junior (conform noilor prevederi impuse de FIBA pentru meciurile din Grigorescu).
La categoria MVP de data asta i-am dat cupa lui Lăpușan, făcînd o excepție din a premia „cel mai bun al doilea de pe teren”.
Tebu a fost sufletul petrecerii de la repriza a treia, pe care am desfășurat-o la Euphoria, acolo unde omul nostru (care a cochetat în vremea primei lui tinereți cu teatrul) a imitat cam toate personajele din serialul Umbre (poate știți la ce ne referim, cei care ați urmărit mai ales cel mai recent episod).
Fărcaș a mai ieșit o dată la rampă și la masă, oferindu-ne cîte un carnețel personalizat cu Cluj Blues Fest, un carnețel de bună calitate, pe care toată lumea l-a băgat în geantă.
La masă ni s-a alăturat și Daniela Maier, cea care a „ciupit” cam din toate salatele de murături din preajma ei (noroc că doar ochiul meu vigilent a observat asta, restul comesenilor plătind la preț întreg un platou care conținea la un moment dar o bucățică de castravete murat).
Cam asta a fost.
Pe cînd să trecem la pupături și urări, tocmai am stabilit că ne vedem pe teren și în 30 decembrie, așa că am amînat momentul…stînjenitor pentru atunci.
Crăciun fericit prieteni PMOB-iști, toate cele bune!