Nici măcar Halep n-a reuşit să ne ţină departe de sală sâmbătă dimineaţă. Pe unii dintre noi, cel puţin, că alţii chiar au avut motivare, prinşi cu organizarea.
Dar, ce n-a reuşit Simona, a făcut-o o măsea, în cazul meu, şi o entorsă, la piciorul lui Muri. Plus că şi pruncul a fost motivat, că astăzi joacă pentru U. Cel puţin aşa cred.
Aşa că, în formulă restrânsă, s-a jucat un 3X3 de toată frumuseţea. Adică, au fost 6 în teren, deşi, matematic, s-ar zice că rezultatul e 9.
Aşa că, au fost Lăpuşan, Ciucă şi Rus în albastru contra Silviu, Chertes şi Simu în alb.
Despre tactică n-ar fi multe de spus. În apărare şi unii şi alţii au aglomerat sub panou, aşa că deliciul primelor meciuri l-a făcut coşurile de la distanţă.
Scorul nu contează, că noi nu suntem suporteri de rezultat, important e mesajul.
Pe ăsta l-am uitat, din cauză că, în timpul meciului eram ambetat absolut, din cauza antibioticului.
Cert e că, în atac, şi datorită reuşitelor individuale schema albaştrilor a fost mingile pe Rus, iar la albi Silviu şi Simu au dat tare, bazându-se pe recuperările lui Chertes. Să nu credeţi că nu a atacat şi coşul. Uneori a înscris, alteori a marcat şi câteodata a dat la coş.
Despre Ciucă, nimic ieşit din comun. În sensul că de la distanţă a dat, pătrunderi a făcut, luptător a fost, cu capra a avut treabă. Nu cu poziţia, ci cu aparatul. Că a dat Ciucă în ea de câte ori trecea pe lângă.
Aici, deşi nu pare, tocmai a dat o pasă de senzaţie.
Despre Lăpuşan… ce să mai spui. Watson, ce mai. A jucat când a trebuit, cât a trebuit şi a pasat de câte ori a fost cazul. S-a şi apărat. Chiar şi ca la handbal, dacă faza o cerea.
Uneori s-a mai jucat şi mingea cu jucătorii şi cu tribunele, încât ne ţinea pe toţi cu sufletul la gură; a fost, sau n-a fost.
Pe final, părea ca albii se desprind în câştigători, asta din momentul când lui Rus nu i-au mai intrat nici de la distanţă nici de sub panou. Noroc că Lăpuşan a ajustat tactica din mers şi eram pe punctul să asistăm la un reviriment uluitor. Numai că, Simu a simţit momentul şi a decis că e timpul să se sacrifice. Aşa că, şi-a dat degetul pe spate şi, timpul fiind pe final, băieţii au dat-o la pace şi am mers la cafea. Dar, numai după primul ajutor primit de la Ciucă.
Pentru sacrificiul său, şi nu numai pentru asta, Radu Simu a fost declarat MVP.
Şi fuga la cafea…acolo unde felicitările, masa şi dansul i-au aparţinut lui Lăpuşan. Să trăiască! La mulţi ani! După toate aceste am luat drumul Polivalentei să o vedem pe Simona. Sau pe Sorana. Fiecare după preferinţe. Iar seara la baschetul adevarat, unde nu mai avem dileme. Şi de bate şi de nu, noi tot vom ţine cu U.
