Paul Olar începe să devină simpatic, asta spune echipajul PMOB. Mie îmi confirmă doar părerea inițială. A scris și cronica, una cu note umoristice dar și autoironice, lucru demn de toată lauda. Vă lăsăm în compania autorului, să vedem ce-i poate mintea:
„Nu trebuie să facem un capăt de țară din această înfrângere, e doar începutul campionatului. Ați văzut că echipele care joacă în cupele europene au probleme. Acum nu mai sunt echipe mici, trebuie doar să ne revenim. Bineînțeles că terenul ne-a pus probleme, doar că și ei au jucat pe același teren. Mister, la vestiar, ne-a spus să ridicăm capul. Suporterii au tot dreptul să fie nervoși, mai ales că nu am arătat nimic”.
Cam ăsta a fost discursul nostru de ieri, rostit la microfoanele celor trei televiziuni deținătoare de drepturi. S-au plătit bani grei pentru transmisiunea partidelor de la Ghibu, așa că avem în contract obligația să vorbim. Trebuie să dăm interviuri, să îi lăsăm pe reporteri să ne facă cu ou și cu oțet. Ne-a fost greu tuturor. Adică mie, lui Rus, Todea, Cristea și David. Un adversar formidabil ne-a arătat ieri ce înseamnă baschetul. De aceea, dumneavoastră citiți cronica doar astăzi. Am ales să povestim la rece și să vă demonstrez că un sportiv profesionist vorbește și după șase înfrângeri din șase. Aici, un rol important l-au avut familia și prietenii. Ei mi-au dat puterea să vă scriu aceste cuvinte.
Să rememorăm măcelul: Sâmbătă dimineața, a tunat și i-a adunat la un loc pe Blag, Ciucă, Florin, Lăpușan și Tebu. După cum ați remarcat deja, a lipsit decisivul Vali Lemnaru, deci speranțe existau. Ne-am încurajat în vestiar cu celebrul „haideți bă”, am bătut în scuturi ca jandarmii, și am ieșit pe teren. Singura problemă e că n-a ieșit cum ne așteptam. O să vă analizez doar câteva faze esențiale, deoarece noi ne-am cam îndepărtat de baschet. Singura consolare e că fiecare jucător din formația coordonată de mine a dat coș. Cel mai tânăr, David, a avut o acțiune superbă, un reverse lay-up cum ar zice americanii, urmat de un coș de la vreo 9 metri. E în formă puștiul Maier înainte de reunirea lotului, programată mâine. Todea, în schimb, a izbutit un coș minunat pe recuperare. O reușită de moral a fotografului, în aprigele și tensionatele încleștări cu Liviu. Dani s-a zbătut, a încercat, s-a luptat. Despre mine și Silviu nu are rost să vorbim. Am fost pe nicăieri.
Chertes, MVP
Când vine vorba de ei, cred că ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. Pase rapide, recuperări, coșuri de trei puncte. Spectacol, doamnelor! Poziționat undeva în zona liniei de libere, Blag a dat chiar coș cu spatele! Da, la nivelul ăsta s-a ajuns, prieteni! Blag își face loc printre trei adversari și aruncă cu spatele, fiind angajat impecabil de Liviu. Nu-mi explic totuși cum Ciucă poate evolua la un asemenea nivel. Când îl vezi îmbrăcat în jambiere și cu geacă de iarnă, ai crede că a greșit sala cu stadionul. Adevărul e altul, iar omul joacă senzațional. Are și o chelie sclipitoare, care probabil îl ajută să fie sclipitor și pe parchet. Bravo lui, îl respect mult!
Tebu a învățat în sfârșit cum să joace un blocaj-plecare devastator cu genialul Lăpușan, în timp ce titlul de MVP i-a revenit lui Florin. Îl știu de puțin timp pe Florin, dar am remarcat că e o forță a naturii. Omul face acea treabă murdară sub panou, dacă e să-i citez din nou pe americani. Sare, luptă, se poziționează, recuperează și declanșează contra-atacul. Ieri a și înscris mult, deci meritat titlul lui. Îl felicit!
La cafea ne aștepta deja mama lui David. Acolo am aflat că Todea își continuă periplul european de studiu. Nicicum nu vrea omul ăsta să se așeze la casa lui și să-și facă o familie. Faza zilei a fost însă poza pe care Daniela mi-a făcut-o, surprinzând un dialog de-al meu cu o simpatică domnișoară. Cândva, când o să ne împrietenim serios, voi publica fotografia. Până atunci, avem un nou joc săptămâna viitoare!
