Nici nu se termină bine întâlnirea noastră tradițională de sâmbătă, că deja o așteptăm cu nerăbdare pe următoarea. E fain la noi…la noi sunt codri verzi de brad și câmpuri de mătasă…atâta chef de sport avem…de nu prea stăm prin casă.
De data asta ne-am adunat “șapte magnifici”. Am fost așa și așa…mulți, dar nu prea mulți. Data trecută am fost mai mulți, dar au lipsit mai puțini 🙂
Să trecem la lucruri mai serioase. Toată lumea zice că ar fi greu să joace Messi în aceeași echipă cu Cristiano Ronaldo. Ei bine, noi am reușit, astăzi, să-i facem pe cei doi să joace împreună. Mă refer la Ciucă și la Lăpușan, echipa lor fiind completată de Paul Olar. În partea cealaltă am fost patru ași…cu mine…hahaha…adică Cristea, Miclăuș, Rus și eu.
Scorul general a fost 4-3 pentru echipă noastră. Am câștigat la fel de greu cum o arată și scorul. Poate dacă nu ne grăbeam, mai jucam un meci pe care aveam mari șanse să-l pierdem.
Iată și o scurtă caracterizare a celor prezenți pe parchet:
Paul Olar – adoră baschetul. Îi place să dribleze, să intre în combinații și să arunce la coș. Vede bine jocul de baschet, mai ales când se transmite la TV. Azi a avut procentaje bune și s-a apărat eficient. Cred că reușea mai multe, dacă nu ne năpusteam toți asupra lui când avea mingea.
Lăpușan – e leit Messi, doar că e mai înalt. Azi a făcut de toate. A punctat din afara sălii, a pasat exact și a avut un rol important și în ceea ce privește tactica. Dacă ne uităm pe statistici, vedem că a avut 88% la aruncările de 3p și 95% la cele de 2p. A avut mari șanse să fie declarat MPV, dar din păcate…omul în minus s-a văzut.
Ciucă – el e Cristiano Ronaldo, doar că nu pierde atâta timp făcându-și freza în ogindă. Atletic, ambițios și extrem de motivat să devină din ce în ce mai bun. Și el a făcut de toate azi. A pătruns devastator, a dat coș cu spatele și a aruncat de la distanță. Cred că a fost cel mai faultat jucător de pe teren. La ultimul meci a dat coș cu mine-n spate…și credeți-mă…e foarte greu să dai coș cu un gras pletos cățărat pe tine.
Iar acum…în aplauzele dumneavoastră…echipa câștigătoare:
Denis Alibec….ăăăă….pardon…Silviu Cristea – zice Hagi că nu mai sunt “decari” adevarați. Nu-l știe pe Silviu, clar. E “decarul” nostru, iar azi a fost de nota 10. A marcat de 3p fix când aveam nevoie, a demonstrat că are încheietura fină prin driblinguri elegante și ne-a pus în valoare cu pase numa` bune. A fost declarat, pe bună dreptate, MVP.
Rus – om bun la toate. Recuperări, pase, aruncări de 3p cu panoul…ba a mai stat și pivot. S-a luptat cu apărătorii adverși până la ultima picătură de energie. A alergat mult, poate cel mai mult de când vine la baschet. Noroc cu meciul de Cupa Davis…că altfel nici acum nu se oprea din alergat.
Miclăuș – fundaș central. A coordonat apărarea noastră și a făcut-o bine. A fost atent pe toată durata partidei…ne-am dublat foarte bine. El începea faulturile, eu le terminam. Atent și la recuperări. A urcat și în atac…acolo unde a avut procentaj 100% la aruncările de 3p….adică…a marcat una din una. Bună și aia!
eu – înalt sunt, frumos…nu, deștept…nici…Na`…nu pot să zic că-s foarte gras, dar sunt atât de mare, încât dacă noi șapte am fi jucat poker la aceeași masă…vedeam cărțile tuturor.
După cele șapte meciuri, am dat o fugă la 4Champions. Am lovit câte un piept de pui la grătar, burgeri, o căpiță de cartofi prăjiți, o găleată de sos, două canistre de cola rece, apă minerală şi plată (cât duce Someșu`)…plus o porție de papanași…la două farfurii. Suntem la dietă, nu ne putem juca.
Una peste alta…am fost mulțumiți. Ne-au intrat cărțile și asta e bine. Ne stă foarte bine împreună, facem mișcare și ne distrăm sâmbătă de sâmbătă. Hai…dacă e…mai vorbim!
