A fost un sfârșit de săptămână al egalurilor în meciurile importante. Naționala României de fotbal nu a putut trece de Muntenegru. Scor alb la Ploiești. La fel și în duelul dintre Germania și Franța. Noi, cei de la PMOB, am fost mai tari. Am făcut un egal în care s-a înscris mult. Extrem de mult. Mi-am luat și câteva notițe, deși eram pe teren. Asta ca să înțeleagă și Liviu de ce nu alerg întotdeauna!
Tebu, Liviu, Rus și Olar au jucat într-o echipă. Simplu. În cealaltă, adversari au fost David, Lăpușan, Miclăuș și Florin. Ei au avut inițiativa în primele două partide, deoarece au oferit un baschet precis. Lăpușan și-a coordonat excelent echipa. Miclăuș a înscris coșuri câte a vrut, iar Florin a făcut, ca de obicei, treaba grea sub panou. Senzațional a evoluat David Maier, adversarul meu direct. De câteva ori l-am scăpat din marcaj și a mers pe coș. Văzând că puștiul mă depășește, nu mi-am făcut griji, știind că în spatele meu e Tebu, ca un frate. Când e unul, nu-i putere, dar când sunt doi… puterea crește. Problema e că oricât ar fi vrut Tebu să mă ajute, nu a putut. David a avut o viteză în plus și a băgat multe coșuri cu fault. Prea multe pentru vârsta lui.
Situația la general ne dădea motive de îngrijorare. Eram la pământ și ne trebuia un lider. Ciucă ne-a tras de-o parte și a oferit indicațiile prețioase. Îmi e greu să redau cu exactitate, însă încurajările de genul „bagă pă foc” și „fugiți, mă” și-au făcut efectul. Ne descătușasem. Rus a fost șeful spațiului de trei secunde. Tebu a fost șef pe apărare, iar eu și Liviu am adus sclipirile necesare în atac. Da, m-am lăudat și eu puțin, pentru că nu mi-e rușine. A venit prima victorie fără probleme, apoi am obținut și al doilea succes. Aproape credeam că o să îi batem, doar că ne-au readus cu picioarele pe pământ. 
La 3-2 în favoarea lor, în sală și-a făcut apariția Simu, prietenul și colegul nostru accidentat. După ce a scos telefonul să ne filmeze, mi-am dat seama că e groasă. Eram obligați să câștigăm cu orice preț. Și am făcut-o, prin efortul lui Ciucă. Liviu a fost declarat, la final, MVP. A meritat! Am intrat în vestiar, ne-am schimbat, ne-am șpreiat și am mers la cafea cu toții. Acolo, atmosferă deosebită, ca de obicei. Concluzia e că egalul ne-a ajutat pe toți!
Cam atât am notat. Hai, că prea ne împrietenim, ca să-l citez pe liderul mișcării noastre. Pe surse am aflat că în zilele următoare va reveni din concediu.
