Chiar dacă au fost absențe semnificative, confruntarea săptămânală care a avut loc, ca de obicei, la sala liceului Onisifor Ghibu, a fost spectaculoasă, tensionată și extrem de disputată cu o evoluție a scorului demnă de un Final Four dramatic.
S-a jucat în următoarele formule: Negrii: Liviu Ciucă, Florin Chertes, subsemnatul și Ovidiu Tebu. Albii: David Maier, Radu Simu, Alex, Oli Botezan și Mihai Miclăuș, cu jumătate de normă, pentru că s-a retras la jumătatea competiției pe baza unei „presimțiri”. De altfel, retragerea sa din joc a anulat avantajul omului în plus la echipa albilor, care au câștigat primele trei partide, cu David în mare formă la aruncările „din afară”, evoluție care i-a adus și titlul de MVP.
Din momentul în care s-a jucat 4 vs 4, „negrii” au început remontada. Se pare că orice presimțire a avut atunci când s-a retras din joc, Mihai a avut dreptate, pentru că s-a ajuns la 3-3. S-a dovedit încă o dată că nu-ți dai seama de ce ai avut, decât după ce nu mai ai, iar echipa „albă” a suferit mai mult decât se așteptau toți fără el în teren.
După câteva dezbateri, am decis să jucăm „decisivul”. S-a ajuns la 8-6 (pentru cei care nu știu, fiecare meci se joacă după sistemul primul la 12 puncte), scor la care s-a petrecut al doilea moment psihologic al întâlnirii: Liviu a fost faultat de Oli, care a fost faultat de mine iar eu la rândul meu am fost faultat de Oli. O fază care cu siguranță ar fi necesitat VAR pentru că, deși pare ciudat, toate faulturile au fost în aceeași secundă. Cum scorul era foarte strâns s-au iscat dezbateri aprinse asupra a cine a faultat pe cine mai întâi. După ce s-a reluat jocul, albii au închis cu șah-mat meciul, în două mișcări: două aruncări din afară.
Întâlnirea a fost dezbătută și analizată în „overtime”, la 4Champions, la o binemeritată cafea și mic dejun.