Pentru cei ce pierd, cum a fost cazul nostru azi, repriza a treia e consolarea perfectă. Lumea uită de încleștarea de pe teren iar prietenia iese învingătoare. Și dacă mai pică și ziua cuiva, așa cum a fost azi în cazul lui Oli, e și mai bine.
Sigur, pentru învingători, a fost și mai bine. Ei s-au bucurat de două ori, noi numai o dată.
Meciul în sine l-a scos în evidență și mai și pe Lăpușan, căruia i-au ieșit toate, de la pase pînă la realizări individuale, și astea, ultimele, mai ales cînd echipa sa avea mai mare nevoie: la scor strîns sau la finaluri de meci.
Azi a avut în Radu partenerul ideal pe atac, acolo unde acesta era să-i fure primului chiar și titlul de MVP, atît de bine a jucat. Iar cînd doi din cinci îți joacă atît de bine, restul de 3 parcă sînt și mai motivați, așa cum s-a întîmplat să fie azi Miclăuș, Chertes și Rus.
Noi, deși cu om în plus, n-am reușit mai mult de un 2-4 la meciuri.
Foarte bun a fost tînărul David, practic cel mai bun de la noi. Curajos și eficient, s-a apărat bine iar pe atac ne-a scos din multe…
Liviu, care normal e motorul echipei, azi n-a reușit să dea drumul la pase pe cît și-a dorit, dar a rămas lider la capitolele apărare, atac și disponibilitate la efort. Cum ăștialalți am fost mai lenți (în afară de Mădălin, care aleargă de rupe), nici n-a prea avut ce face…
Oricum, Oli e în creștere de la o etapă la alta, începe să se acomodeze cu noi, Tebu rămîne soldatul universal (azi ne-a scos pe unul dintre finaluri, cu un coș care ne-a adus victoria) iar Mădălin a jucat cu mare disponibilitate la efort și cu mult aplomb în apărare, chiar dacă statura nu îl avantajează.
Știu, mai este unul în echipă, dar acum să nu vorbim chiar despre toți…
La masă, ca la masă. I-am spus la mulți ani lui Oli, omul a și plătit, deci no, îl putem decreta revelația zilei, nu?
Ceilalți, cum îi știți, unii pe caterincă, alții ținîndu-le isonul, practic un grup compact, ce să mai…
Ne vedem săptămîna viitoare, hai, că prea ne împrietenim.
