A fost o sâmbătă dimineață altfel și am simțit asta de când m-am trezit. Motivele puteau fi doar două: ori pentru că a fost ultimul weekend îniante de școală, ori că Mihai Lăpușan era în aceeași echipă cu Liviu Ciucă, dar nu și cu mine!
S-a jucat așa: Albii – Mihai Miclăuș, Mihai Lăpușan, Liviu Ciucă, Ovidiu Tebu. Negrii: Paul Gherman, David Maier, subsemnatul, Ovidiu Blag și Florin Chertes.
Cine ne cunoaște, poate și-a dat deja seama că a fost o confruntare între o echipă mare și o echipă mică. La propriu. Albii au dominat clar la capitolul recuperare, în condițiile în care, la negri, Florin Chertes (un nr 3 spre 4 cel mult) a stat la „măcelărie” contra 4 adversari: Liviu Ciucă, în mare formă, a punctat de peste tot, Mihai Lăpușan, în absența îndelungată a acumulat multă …oboseală, dar a împrăștiat pase toată dimineața ca Ronaldinho în Qatar. N-a marcat ca de obicei, dar n-a avut nevoie, pentru că a avut coechipieri care să o facă: Mihai Miclăuș, aruncări sigure și precise și Ovidiu Tebu, mâncător de copii mici sub panou, unde-și folosește contondent și eficient orice parte a corpului. În asemenea condiții, cei trei pitici de la albi (Paul, David și cu mine în frunte) au alergat rătăciți la distanță pe atac și au fost dominați la recuperare în apărare. Adică, atunci când ești mic, ești mic. La baschet tot îți iei coate în cap și nu poți să treci de unul mare dacă e și bun. Orice ai face. Într-o echipă neagră în care toți au evoluat sub potențial, până și Ovidiu Blag (un fel de Inzaghi, în fața porții de obicei, cu un procentaj uriaș din căciulă) a ratat poate mai mult ca niciodată.
Întâlnirea a început cu o victorie logică și așteptată a negrilor, dar albii au egalat meritat. Meciurile 3 și 4 au fost singurele în care negrii au avut precizie și au pasat mai bine, astfel că am condus cu 3-1. Ceea ce a urmat a fost o prestație admirabilă a albilor și una dezastroasă a negrilor. 3-3 scor final iar după o discuție scurtă s-a decis să nu se joace overtime ci să trecem toți la libere unde, evident, am ratat lamentabil și iată-mă povestitorul meciului!
Ca de obicei, am avut o paletă largă de subiecte la 4Champions cu extra english breakfast: filozofie și principii de viață, tenis (ei vorbesc, eu ascult), baschet (puțini vorbesc, mai puțini ascultă) fotbal (toată lumea vorbește, toți ascultă), neveste (numai de bine, sărut mâinile!), pașii lui David (s-a votat: noi avem voie, el nu!) și, poate mai puțin ca niciodată, de U Cluj (?!).
P.S. Poza de grup din sală e făcută de mine ca autopedeapsă, de rușine că am ratat toate liberele, ca să știți și voi 🙂
