Mihai Silvășan este, la doar 34 de ani ai săi, un antrenor care a cîștigat un titlu național, două cupe și două supercupe, toate la U Banca Transilvania. Un an i-a fost secund lui Marcel Țenter, apoi trei ani a fost principal iar acum lucrează, într-un parteneriat rar întîlnit în Europa, cu Dusko Vujosevic. Celebrul tehnician sîrb răspunde de partea de antrenamente iar clujeanul e cel care conduce echipa la meciuri, indiferent dacă acestea au loc acasă sau în deplasare.
Mihai Silvășan a fost un jucător emblematic pentru baschetul clujean și românesc, un sportiv care la 21 de ani stătea pe tușă un an din cauza unei hernii de disc L4-S1. Apoi o operație la genunchi l-a ținut din nou în afara terenului. S-a agravat o a doua hernie de disc, L4-L5 și din nou Mihai Silvășan s-a operat. Și, totuși, acest sportiv de excepție a ajuns căpitan la U, căpitan al echipei naționale (pentru care a evoluat 10 ani), a jucat 4 finale de campionat, pe una cîștigînd-o în 2011. Se pare că această voință de fier dublată de un mental setat pe o sigură opțiune, victoria, l-au propulsat mai rapid decît se aștepta chiar și el spre o carieră de excelență în antrenorat. Silvășan își dorește ca la un moment dat să conducă o echipă de Euroligă.
Am vorbit zilele trecute cu antrenorul clujean despre echipă, planuri, idei și… sentimente.
-Mihai Silvășan, cum lucrezi cu Dusko Vujosevic?
-Dînsul face strategia, schemele, apoi avem discuțiile premergătoare meciurilor. Așa îmi perfecționez și eu italiana, pentru că asta e limba în care comunicăm. Apoi partea mea este să aleg primul cinci, să fac schimbările, să conduc jocul. Mi se pare ceva original, poate unic, dar atît de funcțional încît mă încîntă efectiv să lucrez cu un om de sport de o asemenea anvergură. A fost de fapt printre puținii tehnicieni cărora le-aș fi fost secund, construcția mea fiind aceea de a-mi asuma în întregime deciziile (bune sau rele), poate de aceea am și considerat că mi se potrivește postul de antrenor principal. Cu domnul Vujosevic e însă diferit. E o onoare și un privilegiu să lucrez cu un astfel de personaj care a scris istorie în baschetul mondial.
–La finalul sezonului trecut ai demisionat. Apoi, imediat după venirea acestui mare antrenor, te-ai întors la echipă. Care sunt legăturile dintre aceste două momente?
-Sigur că Rasic, cel care a avut un rol în aducerea domnului Vujosevic, i-a spus de mine. Și cu siguranță i-a spus despre asta și Branko Cuic, cel care de asemenea a contribuit la cooptarea acestui mare nume al antrenoratului în familia noastră. Dar din cîte se pare a fost foarte important să ne cunoaștem și după cum se vede și după cum simt eu, ne înțelegem foarte bine. În viață e bine și să pierzi. Eu am pierdut, mi-am asumat eșecul, așa îmi și place, să îmi asum. Eu am antrenat, înseamnă că eu trebuie să îmi asum greșelile, nu să arăt înspre alții. De aceea am și demisionat după ce am ratat obiectivul. La U BT trebuie să existe mereu obiective maximale, așa că într-un an în care nu se întîmplă asta înseamnă că s-a greșit. Or eu, atunci, am considerat că am greșit. Apoi, însă, odată cu venirea acestui imens nume, nu m-a interesat nimic altceva decît să pot lucra alături de el. Și-atunci am revenit, sunt onorat că pot fi zi de zi în compania lui și nimic, dar absolut nimic nu mă interesează în afară de a profita de șansă. Vreau să fiu mai bun de la o zi la alta și să pot transmite la rîndul meu acest spirit și sportivilor noștri. In plus, m-a impresionat felul în care conducerea clubului mi-a explicat că este nevoie de mine și că mă investește cu încredere. Au fost lucruri importante pentru mine și mă bucur să continuăm această muncă fenomenală.
-Care sunt modalitățile prin care reușești să te impui ca antrenor la această echipă ce are jucători experimentați, care au jucat la nivel mare?
-Trebuie să fii corect, asta în primul rînd. Și apoi să nu ai breșe în cunoașterea baschetului, mai apoi. Acest tip de jucători care au evoluat în campionate și ligi importante te simt imediat dacă ești din acest „film” sau nu. Ei te întreabă lucruri specifice la care tu trebuie să răspunzi argumentat, logic, astfel încît să fie limpede ceea ce le transmiți, nu ambiguu. Iar pentru asta trebuie să te pregătești continuu. Din fericire eu respir baschet prin toți porii, mă preocupă să mă documentez mereu iar acum, cu afluența aceasta de informații trebuie doar să te preocupi să le găsești pe cele mai bune. Există youtube, clinici de antrenori (la care nu ezit să aplic), am fost și în SUA, de exemplu, există platforme specifice la care te poți abona, așa că accesul e nelimitat, doar să vrei să te documentezi. Și să folosești corect aceste informații mai apoi.
-Ce îi trebuie unui antrenor bun și unde te vezi pe tine, peste ceva timp?
Noroc, ca să începem cu el. Începem cu el pentru că eu, de exemplu, am avut noroc să lucrez cu Tab Baldwin și acum cu acest imens antrenor care este Dusko Vujosevic. De ce spun asta? Pentru că noi doar puteam bănui cum lucrează acești oameni precum Dusko Vujosevic sau Zelijko Obradovic, de exemplu. Și iată că eu am norocul să stau zilnic și să învăț de la un asemenea antrenor. Sper ca și jucătorii români din lot (și nu numai ei) să realizeze exact ce privilegiu este acesta și să absoarbă din tot ce spune el. Apoi cred că important e să ai țeluri mari. Eu sunt croit astfel, să îmi asum. Să pot pierde sau cîștiga pe mîna mea. Așa am fost ca jucător, așa sunt ca antrenor. Să te pregătești, să te documentezi, să studiezi, să fii cel mai bun în toate. La U BT avem în acest sezon o echipă croită pe profilul unor jucători de caracter, în primul rînd. Apoi de adevărați luptători. Și acești jucători au și una și alta. Apoi îți trebuie și echipă. Pentru că nimic nu poți reuși de unul singur. Pentru că îmi plac provocările, vreau ca la un moment dat să ajung să antrenez o echipă din Euroligă, ceea ce ar însemna foarte mult pentru mine.
-Ce planuri aveți în acest an?
La UBT in fiecare an trebuie puse drept țeluri cîștigarea tuturor trofeelor, atît a celor interne cît și a celor din Europa la care participăm.
Noi avem aici la U BT tradiție, un regim competițional atractiv cu prezențe în cupele europene și suporteri extraordinari, buni cunoscători ai fenomenului și atașați culorilor clubului nostru. Toți jucătorii străini, chiar dacă inițial vin la un job, înțeleg că au venit la un club care își propune mereu doar țeluri înalte. Și pentru că am vorbit despre suporteri, mă bucur că avem cea mai mare medie din țară, 2800, o medie care sper să crească pe măsură ce noi le oferim în teren motive să vină în număr mai mare la sală. Sigur că linia se trage la final, dar după cum simt această echipă, această structură organizatorică, managerială și de conducere, această colaborare nemaipomenită cu un antrenor renumit, sunt foarte încrezător că vom avea un sezon plin de bucurii. Cel mai mare pericol îl reprezintă accidentările, dar sperăm să nu avem parte de așa ceva și să beneficiem și aici norocul pe care îl pomenesc, iată, a doua oară.
(sursa foto-www.u-bt.ro)
